Simina-Tu eşti cetăţuia mea
Speranţa-Meriţi toată slava
Fraţii Sfara-Cerurile-Ţi cântă slavă
3 martie 2008
Tăcerea vorbeşte- George L.
Dar Tatăl din ceruri mereu Te îndeamnă,
-Învaţă să nu mai cârteşti
Adesea în viaţă vorbeşte Tăcerea
Prin sunete neconcepute,
Dumneze e Acela ce ştie lucrarea
A lui gânduri nu sunt limitate
Când crezi că eşti trist şi nedreptăţit,
Iar în tine se-ntâmplă o luptă,
Dumnezeu e acela ce Te-a întocmit
El îţi vede fiinţa înfrântă.
Se coboară degrabă în dreptul tău,
Durerea, cea grea ţi-o alină.
Dar este o vreme cînd drumul e greu
Şi-n tine rămâne-o fărâmă.
Lovit când te simţi de valul cel greu
Tu vezi nedreptate-n lucrare,
Dar Tatăl cunoaşte, planul celui rău,
El vede departe în zare.
El schimbă prezentul aşa cum doreşte
Adesea mai vindecă-o rană
Dar lasă o vreme când boală-ţi vorbeşte.
Ş-aceasta rămâne o Taină.
Deci lasă-te azi prelucrat de Stăpân,
Căci El te cunoaşte mai bine;
El ştie ce fi-va şi mîine pe drum
Să nu uiţi;.... Căci umblă cu tine.
Să nu uiţi;.... Căci umblă cu tine.
Aleşi, sfinţi şi preaiubiţi!
Coloseni 3: 8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11. Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11. Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Efeseni 4: 21. dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
Galateni 5:22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
Efeseni 4: 1. Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o,
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Filipeni 2:3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
Doamne ajută-mă să împlinesc acest Cuvânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Dumnezeu puternic!
Fiecare dimineaţă Te slăvesc şi-Ţi cânt
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv şi darnic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, sfinţii toţi Îţi cântă
Şi-nainte pun coroana de învingere.
Heruvimi şi îngeri, Ţie se închină
Cel ce ai fost, eşti şi vei fi în veci!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, norul te ascunde
Ochiul celui păcătos nu vede cine eşti!
Numai singur sfânt eşti, singur Tu perfect eşti,
A Ta-I puterea, iubitor Tu eşti!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Domn atotputernic,
Ale Tale mari lucrări vestesc numele-Ţi sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv, puternic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
E minunat acest cântec de închinare! Stau de câteva minute cu dorinţa de a mai adăuga câteva gânduri, însă cuvintele acestea sunt atât de profunde încât prefer să mă opresc aici.
Să fiţi binecuvântaţi cu toate binecuvântările Tăticului nostru sfânt, iubitor, perfect!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Dumnezeu puternic!
Fiecare dimineaţă Te slăvesc şi-Ţi cânt
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv şi darnic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, sfinţii toţi Îţi cântă
Şi-nainte pun coroana de învingere.
Heruvimi şi îngeri, Ţie se închină
Cel ce ai fost, eşti şi vei fi în veci!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, norul te ascunde
Ochiul celui păcătos nu vede cine eşti!
Numai singur sfânt eşti, singur Tu perfect eşti,
A Ta-I puterea, iubitor Tu eşti!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Domn atotputernic,
Ale Tale mari lucrări vestesc numele-Ţi sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv, puternic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
E minunat acest cântec de închinare! Stau de câteva minute cu dorinţa de a mai adăuga câteva gânduri, însă cuvintele acestea sunt atât de profunde încât prefer să mă opresc aici.
Să fiţi binecuvântaţi cu toate binecuvântările Tăticului nostru sfânt, iubitor, perfect!
2 martie 2008
Târgul primăverii
Am mai trecut odată pe bulevardul Nicolae Bălcescu de când sunt instalate exponatele specifice sărbătorii de 1 Martie. Am spus specific, tocmai de aceasta m-am hotărât să scriu acest articol.
So...azi, cu o zi înainte de serbarea venirii primăverii, mă găsesc să trec pe la bibliotecă şi bine am făcut! Am găsit o carte. Ehe...ce exprimare...la bibliotecă era şi normal. Dar aceasta e una specială, e pentru examenul meu de licenţă. Uf! Mai bine mă opresc aici. De fapt, m-am oprit repede, repede la maşina de îngheţată. Mi-am zis: „cui pe cui se scoate!” (cu o zi înainte avusesem mare febră). Am luat îngheţata (a fost rece, rece, rece, brrrrrr!) mulţumind frumos doamnei zâmbitoare (apropo fetele acelea cu no englezesc vin doar vara).
Aşa...am intrat în mulţime, dar ce mulţime: toţi tinereii cu îngheţată, aşa ca mine, asta mi-a plăcut cel mai mult! Mi-a plăcut şi reflecţia soarelui asupra exponatelor „specifice” venirii primăverii. Dar ce strălucire, parcă erau acolo vedetele de la Hollywood, etalându-şi „micile” podoabe, cu fanii lor cu tot: curioşi, cu mâinile întinse să primească un autograf, entuziasmaţi, zâmbitori, plictisiţi. Da, da, plictisiţi. Eu aşa am fost: plictisită. Pentru că mereu văd aceleaşi lucruri.
Cu mici excepţii anul acesta pe bulevardul Bălcescu din Sibiu. Doar că înaintea acestor excepţii nu se aflau decât cel mult 5 fani. Razele timide ale soarelui, îm parteneriat acum cu vântul primăvăratic, coborau şi asupra acestot excepţii doar că naturaleţea lor rămânea aceeaşi, culorile vii, armonia creată de amestecul dintre ele, linişteau privirea. Diversele măşti sau celelalte materiale lucrate manual cu mult simţ artistic, îmbinarea culorilor naturale reprezintă , pentru mine, excepţia din acest târg al primăverii.
După aproximativ cinci mese, încărcate cu forme sclipitoare, pufoase, muzicale (gălăgioase), ochii au primit liniştea câmpiei plină cu flori mici, sensibile, albe, galbene: un adevărat simbol al venirii primăverii. Frumoase şi atent lucrate acestea, cu excepţia luminii pătrunzătoare a soarelui, sunt singurele care au adus primăvara pe bulevardul Bălcescu.
Era aproximativ ora 12:00 când mi-am început plimbarea, îngheţata mă făcea fericită, aşa că nu aveam niciun motiv să grăbesc pasul. Eram la mijlocul primului şir de mese (cel din partea stângă când vi dispre biblioteca Astra...că doar la bibliotecă plecasem eu!) şi totul era ca la prima masă. Inimioare roşii şi pufoase, ursuleţi şi mai pufoşi, multe cutiuţe albe cu o figurină neagră înuntru şi cu un mic şnur alb-roşu. E bun contrastul alb-negru, dar oare care este legătura cu venirea primăverii? Că doar, prin aceste mărţişoare, asta se doreşte: vestirea primăverii.
Se aprinde un beculeţ în mintea mea, strălucitor ca acel sclipici albastru presărat peste acel trandafir alb artificial pus tot întro cutiuţă albă. Da...beculeţul: poate asociierea aceasta alb-negru vine de la culoarea zăpezii care încetişor dispare, de sub ea arătându-se un nou pământ, pregătit pentru a da noi roade. Poate asta a fost în mintea celor care au optat să scoată pe piaţă atâtea figurine negre ca simbol al instaurării primăverii. (Ehe..bună idee, dar mie nu imi plac!).
Negrul acesta strălucea la fel de tare ca şi culoarea roz de pe...surpriză...cutia de bijuterii a prietenei mele! A ei este albă şi atât! Dar acestea, expuse ca daruri simbolice pentru 1 Martie erau îmbracate în dantelă roz, albastră sau ambele pe aceeaşi cutie de bijuterii. Şi aici, beculeţul, roz de această dată, s-a aprins: e un cadou draut pentru fiecare doamnă sau domnişoară, dantela e un simbol al eleganţei şi rafinamentului, dar nu..aici nu, dantelă roz, nu şi nu! Nicio legătură cu mărţişorul, simbol al primăverii.
Văd un domn cu un bucheţel de ghiocei şi alte câteva buchete de flori. Zâmbesc, chiar mă opresc şi îl urmăresc cu privirea. Nu s-a oprit la nico masă cu mărţişoare, căci aşa scria mare MĂRŢIŞOARE. „Bravo!” îi transmit în sinea mea, florile acelea contează cel mai mult. „Voi lua şi eu câteva bucheţele de ghiocei ca în fiecare an!”, mi-am zis, căutând de acum florile pe cel de-al doilea şir de mese de pe bulevard. Din nou privirea s-a liniştit în faţa plăcuţelor viu colorate. Am stat mai mult aici, am privit cu mulţumire şi respect, totodată pentru cei care le-au lucrat, dar şi pentru ceilalţi trecători care s-au oprit, unii să le admire, alţii să cumpere. „Bună alegere, felicitări!”, i-am adresta domnului din dreapta mea, elgant îmbrăcat şi cu o privire caldă care îi trada ipostaza de bunic în momentul când mi-a mulţumit.
Continuam să caut ghioceii printre figurinele negre, albastre şi cele verzi., pe care nu le-am observat până acum. I Love You şi rugăciunea Îngeraşul meu în varianta Mp3 (diferiţi ursuleţi muzicali) stârneau râsetele liceenilor entuziamaţi de un nou week-end. Trifouil verde în punguliţa incoloră prins în şnurul subţire alb-roşu arăta spectaculos printre toate aceste mărţişoare sclipitoare şi muzicale. Totuţi cei mai mulţi se opreau în faţa meselor unde erau expoziţionate acestea.
Alt beculeţ, de data aceasta insistent, enervant, care se aprinde mereu: majoritatea acceptă ceea ce izbeşte ochiul, ceea ce nu cere nicio trăire emoţionantă îmbinată cu o implicare intelectuală. Naturaleţea în luptă cu superficialitatea, armonia în luptă cu tumultul, puritatea trăirii fiecărui ciclu al vieţii în luptă cu artificialitatea care izbeşte toate domeniile vieţii. Telefonul din buzunarul stâng mi-a oprit gândul(pentru 2 minute). Închid telefonul şi caut în continuare ghioceii: nimic. Mă resemnez cu gândul că voi trece pe la piaţa de flori. Aşa am şi făcut. Din nou telefonul.
Trebuie să părăsesc mică scenă strălucitoare şi atât de artificială instalată pe bulevardul Bălcescu. Dar voi mai trece pe acolo...asta dacă până pe 8 martie mai merg la bibliotecă! Da, sigur, pot urma şi alt traseu, dar voi merge cu speranţa că pentru ziua de 8 martie producătorii vor fi mai inspiraţi şi nu se vor rezuma doar la dipomele şi răvaşele deja existente dedicate mamelor. Apropo, alt beculeţ: de 1 Martie nu se oferă cadouri simbolice doar femeilor şi tăticii trebuie să primească ceva că doar şi pentru ei vine primăvara. Dar asta e o probelmă pe care eu am rezolvat-o cu al meu tătic!.
Puritatea, gingăşia, simplitatea, tăria ghiocelului care răzbate viscolul să vă învăluie sufletul şi mintea pentru a trăi fiecare etapă a vieţii în armonie şi deplină naturaleţe.
Să fiţi binecuvântaţi!
1 martie 2008
Mărţişorul meu pentru voi
În urmă cu câteva zile am găsit un articol foarte drăgălaş...un subiect despre copii, însă cu o mare influenţă în viaţa noastră a tuturor.
O fetiţă de vreo trei ani a învăţat colinda "Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi". Abia ţinea microfonul în mână şi cânta cu toată puterea: Lăudaţi şi cântaţi şi vă butulaţi"...Majoritatea oamenilor au fost încântaţi că acest cântec are multe strofe! :)) Dar fetiţa habar nu avea că pronunţia ei era greşită. Oare cum sunt laudele noastre la adresa Lui? De multe ori semănăm
cu aceea fetiţă. Dar cuvintele nu trebuie să fie perfecte, atâta timp cât sunt izvorâte din inimă.
Domnul este păstorul meu este unul dintre psalmii favoriţi pe care părinţii îl citesc copiilor. Uneori chiar şi cei mai mici dintre ei reuşesc să-l înveţe, chiar înainte de al pronunţa pe R ei pot recita aceste versete. Nişte părinţi încântaţi au luat camera video. Momentul era unic. Dar, surpriză...în faţa camerei, copilul nu-şi mai amintea începutul fiecărui verset. Domnul este păstoul meu...şi mai ce? I se şopti...nu voi duce lipsă de nimic...şi mai ce?...îşi aminti...El mă paşte la păşuni vezi şi mă duce la o apă de odină...şi mai ce? Încântător!!!
E extraordinar ceea ce putem învăţa din această întâmplare amuzantă. Şi mai ce?... mereu să ne putem această întrebare de fiecare dată când citim un text din Biblie. Şi mai ce?..ne vorbeşte Domnul...şi ce mai avem noi de spus aproapelui nostru?
Similar acestei istorioare am procedat în urmă cu o zi, doar că întrebarea mea a fost alta: Oare? Despre asta sunt mai multe de zis, aşa că...va urma :)) :))
Să fiţi binecuvântaţi!
29 februarie 2008
Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu
Trebuie să aleg să ascult de Dumnezeu prin credinţă
partea a II-a
De fiecare dată când te încrezi în înţelepciunea lui Dumnezeu şi faci ce spune El chiar şi atunci când nu înţelegi, îţi adânceşti prietenia cu Dumnezeu. În mod normal, noi nu considerăm că ascultarea ar fi o caracteristică a prieteniei; aceasta este rezervată pentru relaţiile cu părinţii sau şeful sau cu ofiţerii superiori, nu cu un prieten. Cu toate acestea, Isus a arătat clar că ascultarea este o condiţie a prieteniei cu Dumnezeu. El a spus: "Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu".
Noi suntem prieteni cu Dumnezeu, dar nu suntem egali cu El. El este conducătorul nostru iubit, iar noi Îl urmăm. Noi ascultăm de Dumnezeu, nu din datorie, ori de frică sau din obligaţie, ci pentru că Îl iubim şi credem că el ştie ce este cel mai bine pentru noi. Noi vrem sa-L urmăm pe Hristos din recunoştinţă pentru ceea ce a făcut El pentru noi. Cu cât Îl urmăm mai îndeaproape, prietenia noastră devine tot mai adâncă.
Noi Îl ascultăm din dragoste pentru că am fost eliberaţi şi iertaţi-şi ascultarea noastră aduce cu sine o mare bucurie! Isus a spus: "Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Când ascultaţi de Mine, rămâneţi în dragostea Mea, după cum şi Eu ascult de tatăl Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămânî în voi, şi bucuria voastră să fie deplină." Ioan 15:9-11
Adevărata prietenie nu este pasivă; aceasta acţionează. Când Isus ne cere să-i iubim pe alţii, să ajutăm pe cei în nevoi. să dăm la alţii din ce avem, să ne păstrăm curaţi, să oferim iertare şi să-i aducem pe alţii la El, dragostea ne motivează să ascultăm imediat.
Adesea suntem provocaţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu. În realitate, lui Dumnezezu Îi place mai mult când facem lucruri mici pentru El, ascultândul din dragoste. S-ar putea ca lucrurile pe care le facem să nu fie observate de alţii, dar Dumnezeu le observă şi le consideră act de închinare.
Marile oportuinităţi pot să apară o dată în viaţă, dar micile oportunităţi ne înconjoară în fiecare zi. Chiar prin acţiuni simple cum ar fi: prezentarea adevărului, o atitudine amabilă şi încurajarea altora noi Îi facem bucurie lui Dumnezeu.
Domnul Isus Şi-a început lucrarea publică la vârsta de 30 de ani fiind botezat de Ioan. La acel eveniment Dumnezeu a vorbit din ceruri şi a spus: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea". Ce a făcut Domnul Isus timp de 30 de ani ca să-I facă atâta plăcere lui Dumnezeu? Biblia nu spune nimic despre anii dinainte, cu excepţia unei afirmaţii simple din Luca 2:51 "S-a întors împreună cu ei la Nazaret şi le-a fost supus." treizeci de ani de plăcere pentru Dumnezeu au fost rezumaţi în trei cuvinte: "a fost supus".
Supunerea presupune atât de multă răbdare, simplitate în trăire, o relaţie strânsă puternic cu Dumnezeu, o părtăşie continuă cu El, Cel care nu oboseşte să aducă pe bolta cerească astrele noaptea şi lumina plină de căldură a soarelui în timpul zilei, Cel care nu oboseşte să pună în trupul nostru respiraţie şi capacitate de a ne folosi mâinile, picioarele, de a putea mărturisi cu gura noastră fiecare trăire şi de auzi. Îţi mulţumesc Domnul meu pentru harul Tău, pentru îndurarea Ta faţă de mine, pentru că mi-ai descoperit Adevărul tău şi pacea Ta.
Să fiţi binecuvântaţi!
Salmi 139: 11 Se dico: «Almeno l'oscurità mi coprae intorno a me sia la notte»;
12 nemmeno le tenebre per te sono oscure, e la notte è chiara come il giorno; per te le tenebre sono come luce.
13 Sei tu che hai creato le mie visceree mi hai tessuto nel seno di mia madre.
14 Ti lodo, perché mi hai fatto come un prodigio; sono stupende le tue opere,tu mi conosci fino in fondo.
15 Non ti erano nascoste le mie ossaquando venivo formato nel segreto, intessuto nelle profondità della terra.
16 Ancora informe mi hanno visto i tuoi occhie tutto era scritto nel tuo libro;i miei giorni erano fissati, quando ancora non ne esisteva uno.
28 februarie 2008
Aceastea imi plac mai mult!
Rebeca Avram-acum e timpul
Rebeca Avram-Iti multumesc
Aud şi azi Cuvântul sfânt
Rebeca Avram-Iti multumesc
Aud şi azi Cuvântul sfânt
Ce viaţă-mi dă pe acest pământ
De azi noi vrem să-l împlinim
Ca să ne mântuim
Îţi mulţumesc
Şi pentru toate te slăvesc
Căci pace Doamne mi -ai adus
Fii binecuvântat Isus
Aşa cum sunt plin de păcat
Şi-n umilinţă stând plecat
De toate Doamne m-ai iertat
În sângele-Ţi vărsat
Tu suflet drag ce rătăceşti
Străin, orfan, pribeag tu eşti
Azi cu blândeţe şi iubire
El mângâiere vrea să-ţi fie!
Îţi mulţumim
Şi pentru toate te slăvim
Căci pace Domne ne-ai adus
Fii binecuvântat Isus!
E târziu, am mai scris şi astăzi puţin, puţin şi acum mă bucur enorm de mult că am găsit această melodie minunată..Simt că e modul cel mai potrivit pentru mine să închei această zi...Mulţumesc pentru tot!
Frumoase acorduri...
andrea boceli&laura pausini-vivo per lei
Aha..înţelegeţi voi...se tot vorbeşte..e ..nu e..???
Vlad mirita & Nico--Pe o margine de lume
Aha..înţelegeţi voi...se tot vorbeşte..e ..nu e..???
Vlad mirita & Nico--Pe o margine de lume
Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu
Tu eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii.
Dacă doreşti o legătură mai profundă, mai strânsă cu Dumnezeu trebuie să înveţi să-I împărtăşeşti în mod cinstit simţămintele tale, să te încrezi în El când îţi cere să faci ceva, să înveţi să ai grijă de ceea ce El are grijă şi să doreşti prietenia cu El mai mult decât orice altceva.
1. Trebuie să aleg să fiu sincer cu Dumnezeu
Prima cărămidă a unei prietenii mai adânci cu Dumenzeu este o sinceritate totală-despre căderile şi simţirile tale. Dumnezeu nu aşteaptă de la tine să fii perfect, dar El îţi pretinde sinceritate totală. Nici unul din prietenii lui Dumnezeu din Scriptură nu au fost perfecţi. Dacă perfecţiunea ar fi o condiţie de bază a prieteniei cu Dumneze, niciodată nu am putea fi prietenii lui. Din fericire, datorită harului lui Dumnezeu, Isus este încă "prietenul păcătoşilor".
În Biblie, prietenii lui Dumnezeu, au fost sinceri în ceea ce priveşte simţămintele lor, deseori plângându-se, îndoindu-se, acuzândul-L pe Creatorul lor şi argumentând cu El. totuşi, Dumnezeu nu pare să fi fost deranjat de această sinceritate; de fapt, a încurajat-o.
Dumnezeu i-a permis lui Avraam sa-I pună întrebări cu privire la distrugerea cetăţii Sodoma şi sa-I ceară s-o cruţe. La fel, Dumnezeu a ascultat cu răbdare multe acuzaţii de trădare, lipsă de corectitudine şi abandonare din partea lui David. Lui Iov i-a permis să-şi verse toată amărăciunea din suflet în timpul încercarii grele prin care a trecut şi, la sfârşit, Dumnezeu L-a apărat pe Iov pentru că a fost sincer şi i-a mustrat pe prietenii lui pentru lipsă de autenticitate: "Voi n-aţi fost sinceri cu Mine, nici când aţi vorbit despre Mine- cel puţin nu atât de mult ca prietenul Meu Iov...Acum prietenul meu Iov se va ruga pentru voi şi Eu voi accepta rugăciunea lui." (Iov 42:7).
Prietenia adevărată se zideşte pe destăinuiri. Ceea ce poate părea îndrăzneală extremă Dumnezeu o consideră drept autenticitate. Dumnezeu ascultă cuvintele pline de pasiune ale prietenilor Săi; El este plictisit de banalităţi pioase şi pevizibile. Ca să fii prietenul Lui trebuie să fii sincer cu El, să-i împărtăşeşti adevăratele tale sentimente, nu ceea ce crezi că ar trebui să simţi sau să spui.
Este foarte probabil să fie nevoie să-ţi mărturiseşti unele sentimente ascunse de mânie şi resentimente faţă de Deumnezeu pentru anumite domenii din viaţa ta în care te -ai simţit înşelat sau dezamăgit. Până când ne maturizăm suficient pentru a înţelege că Dumnezeu foloseşte TOTUL spre binele nostru, nutrim în noi resentimente faţă de Dumnezeu în ceea ce priveşte înfăţişarea noastră, mediul din care provenim, rugăciunile neascultate(credem noi), rănile din trecut şi alte lucruri pe care le-am schimba dacă am putea. Deseori oamenii dau vina pe Dumnezeu pentru durerile provocate de alţii.
Amărăciunea este cea mai mare barieră în calea prieteniei cu Dumnezeu:"De ce aş mai dori să fiu prieten cu Dumnezeu dacă El a îngăduit să mi se întâmple asta?" Antidotul, desigur, este să înţelegi că Dumnezeu acţionează întotdeuna în interesul tău suprem chiar şi atunci când acest lucru este dureros şi tu nu-l înţelegi.
Ca să ne înveţe să fim sinceri, Dumnezeu ne-a dat cartea Psalmilor, un manual de închinare, plin de cuvinte tari, strigăte, îndoieli, temeri, resentimente şi pasiuni adânci combinate cu mulţumire, laude şi mărturisiri de credinţă. Fiecare emoţie posibilă este cuprinsă în Psalmi. Când citeşti mărturisirile pline de emoţii ale lui David şi ale altora, îţi dai seama că aşa vrea Dumnezeu să I te închini şi tu- împărtăşindu-I tot ce simţi.
Este o încurajare să ştim că toţi prietenii apropiaţi ai lui Dumnezeu-Moise, David, Avraam, Iov şi alţii- au trecut prin perioade în viaţă când s-au luptat cu îndoiala. Dar, în loc să-ţi mascheze îndoielile prin babalităţi pioase, ei şi le-au exprimat cu voce tare, deschis. Uneori exprimarea îndoielii este primul pas spre următorul nivel al prieteniei cu Dumnezeu.
Rick Warren -Viaţa condusă de scopuri
Am ales să redau acest capitol frumos şi martor al adevărate trăiri cu Dumnezeu: prietenia, un subiect atât de aproape sufletului nostru şi totuşi atât de greu de menţinut. Însă, pentru toţi aceia care se încred neîncetat în Creatorul, sentimentul prieteniei este mereu viu şi actual indiferent cât timp a trecut de când Domnul a îngăduit să cunoaştem o anumită persoană. Rick Waren mai prezintă, în cartea sa, incă două elemnte-cheie ale dezvoltării prieteniei noastre cu Dumnezeu. Acestea sunt: ascultarea şi preţuire. În timpul pe care Domnul mi-l va îngădui voi reda şi celelalte afirmaţii, bazate pe cuvântul Scripturii, ale lui Warren împărtăşite în cartea sa.
Să fiţi binecuvântaţi!
26 februarie 2008
"Religia creştină constă în a deveni îmbătat de dragoste. Oamenii îmbătaţi confundă lucrurile şi persoanele. Distincţia între "eu", "tu", "el" dispare. Aşadar, când vorbesc eu, dacă sunt îmbătat de dragostea pentru Dumnezeu, Dumnezeu vorbeşte prin mine".
Chris Tomlin-Amazing Grace
Richard Wurmbrand, Îmbătat de dragoste
Ideile despre acest subiect sunt atât de controversate, de contradictorii, unii sunt afectaţi , alţii nu (asta fiind părerea lor), peste tot RELIGIA e prezentă. Pentru mine personal e foarte clar de ce religia este prezentă pesste tot, de fapt, mult mai corect, aşa cum imi place mie să spun mereu, de ce acest subiect e prezent în orice domeniu. Pentru că aşa este: indiferent ce carte deschizi, revisă, ziar, post de radio sau tv, subiectul religie e atotprezent.
Am ales să deschid această serie de meditaţii asupra subiectului religie printr-un citat din cartea lui Richard Wurmbrand!
Vreau ca aceste gânduri să fie o introduce, aşa că mă opresc asupra lor, fără a mai adăuga astăzi altceva...doar o melodie frumosă!
Chris Tomlin-Amazing Grace
25 februarie 2008
Salmi 139:5 Alle spalle e di fronte mi circondie poni su di me la tua mano.
6 Stupenda per me la tua saggezza,troppo alta, e io non la comprendo.
7 Dove andare lontano dal tuo spirito,dove fuggire dalla tua presenza?
8 Se salgo in cielo, là tu sei,se scendo negli inferi, eccoti.
9 Se prendo le ali dell'auroraper abitare all'estremità del mare,
10 anche là mi guida la tua manoe mi afferra la tua destra.
6 Stupenda per me la tua saggezza,troppo alta, e io non la comprendo.
7 Dove andare lontano dal tuo spirito,dove fuggire dalla tua presenza?
8 Se salgo in cielo, là tu sei,se scendo negli inferi, eccoti.
9 Se prendo le ali dell'auroraper abitare all'estremità del mare,
10 anche là mi guida la tua manoe mi afferra la tua destra.
Meditaţii creştine 24 feb.2008
Preoţii şi Leviţii se curăţiseră cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele pentru toţi fiii robiei , pentru fraţii lor preoţii, şi pentru ei înşişi. Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele, împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necuraţia neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Ezra 6:20-21
Într-o zi când a auzit soneria sunând, Joe, un veteran de război, a mers repede să deschidă uşa casei sale. Când s-a uitat pe vizor, acesta l-a văzut pe prietenul său Ted, care stătea în prag lângă un câine plin de noroi şi scaieţi.
După ce a deschis uşa, Joe, l-a invitat pe prietenul său din copilarie să intre în casă. Împreună cu el a intrat însă şi câinele, care s-a suit repede pe un fotoliu si-a adormit.
După câteva ore de discuţie în care au depănat toate amintirile, cei doi prieteni s-au despărţit , iar Ted s-a îndreptat spre uşă, pregătit sş plece. În momentul când urma să-şi ia la revedere, Joe l-a întrerupt spunându-i: Ted; ţi-ai uitat câinele !
Dar nu-i câinele meu, i-a raspuns Ted . Am crezut că este câinele tau; de aceea l-am lăsat să intre în casă!
În acele momente, cei doi prieteni au înteles că acel câine era de fapt un câine al străzii, care fugise de acasă şi pntru că a ajuns murdar şi neîngrijit, nimeni nu mai voia să-i fie stăpân.
Imaginea acelui câine se potriveşte însă cu situaţia în care a ajuns naţiunea lui Iuda după ce a fost cucerită de Nebucadneţar. Aceştia au fost dezrădăcinaţi, izgoniţi şi împrăştiaţi din tara lor şi hăituiţi printre popoare ca un câine fără stăpân. Pentru că în ţară nu mai rămăseseră decât cei handicapaţi , bolnavi sau bătrâni, teologii si politicienii vremii, cred ca s-au grăbit să le scrie şi să le semneze certificatul de deces.
În acea vreme când nimeni nu le mai dădea nici o şansă de refacere naţională, Stăpânul de sub autoritatea căruia fugiseră i-a căutat şi i-a scos din ţara robiei , aducându-i din nou la Ierusalim.
După ce au ajuns în Ierusalim, cei din Iuda au înteles pentru totdeauna că nu există un stapân mai bun decât Dumnezeul lui Israel, de aceea primul lucru pe care l-au făcut a fost să rezidească Templul şi să restaureze închinarea.
Dacă ai ajuns în starea în care nu te mai doreşte nimeni, întoarce-te la Dumnezeu, pentru că numai El este Adevăratul Stăpân.
Rugăciune: Doamne Dumnezeule; iartă-mi rătăcirile şi ajută-mă să Te slujesc cu credincioşie, onorându-Te ca Adevarat Stăpân. Amin.
După ce a deschis uşa, Joe, l-a invitat pe prietenul său din copilarie să intre în casă. Împreună cu el a intrat însă şi câinele, care s-a suit repede pe un fotoliu si-a adormit.
După câteva ore de discuţie în care au depănat toate amintirile, cei doi prieteni s-au despărţit , iar Ted s-a îndreptat spre uşă, pregătit sş plece. În momentul când urma să-şi ia la revedere, Joe l-a întrerupt spunându-i: Ted; ţi-ai uitat câinele !
Dar nu-i câinele meu, i-a raspuns Ted . Am crezut că este câinele tau; de aceea l-am lăsat să intre în casă!
În acele momente, cei doi prieteni au înteles că acel câine era de fapt un câine al străzii, care fugise de acasă şi pntru că a ajuns murdar şi neîngrijit, nimeni nu mai voia să-i fie stăpân.
Imaginea acelui câine se potriveşte însă cu situaţia în care a ajuns naţiunea lui Iuda după ce a fost cucerită de Nebucadneţar. Aceştia au fost dezrădăcinaţi, izgoniţi şi împrăştiaţi din tara lor şi hăituiţi printre popoare ca un câine fără stăpân. Pentru că în ţară nu mai rămăseseră decât cei handicapaţi , bolnavi sau bătrâni, teologii si politicienii vremii, cred ca s-au grăbit să le scrie şi să le semneze certificatul de deces.
În acea vreme când nimeni nu le mai dădea nici o şansă de refacere naţională, Stăpânul de sub autoritatea căruia fugiseră i-a căutat şi i-a scos din ţara robiei , aducându-i din nou la Ierusalim.
După ce au ajuns în Ierusalim, cei din Iuda au înteles pentru totdeauna că nu există un stapân mai bun decât Dumnezeul lui Israel, de aceea primul lucru pe care l-au făcut a fost să rezidească Templul şi să restaureze închinarea.
Dacă ai ajuns în starea în care nu te mai doreşte nimeni, întoarce-te la Dumnezeu, pentru că numai El este Adevăratul Stăpân.
Rugăciune: Doamne Dumnezeule; iartă-mi rătăcirile şi ajută-mă să Te slujesc cu credincioşie, onorându-Te ca Adevarat Stăpân. Amin.
24 februarie 2008
Mulţumesc... pentru că am avut o zi minunată, încă nu era 8 dimineaţa şi lumina soarelui a strălucit în camera mea. Îţi mulţumesc Doamne pentru Soarele neprihănirii care luminează familia mea, paşii mei, gândurile mele, prietenii mei.
Mulţumesc...pentru toţi aceia pe care i-am întâlnit astăzi şi care sunt implicaţi în lucrarea Ta cu copiii din ţara noastră.
Mulţumesc...pentru gândurile mele,ideile mele, dorinţele mele, dar mai ales mulţumesc pentru acelea de azi..am fost tristă dar Lumina Ta mi-a luminat din nou mintea şi am înţeles că toate acestea-gânduri, idei, dorinţe- îţi aparţin Ţie, eu îţi aparţin Ţie.
Mulţumesc...pentru acela căruia i-ai dat gândul şi abilitatea de a scrie versurile prea-adevăratului cântec prin care azi am început părtăşia noastră (seminarul pentru conferinţa regională AMEC).
Mulţumesc...
You Are MY All In All
Mulţumesc...pentru toţi aceia pe care i-am întâlnit astăzi şi care sunt implicaţi în lucrarea Ta cu copiii din ţara noastră.
Mulţumesc...pentru gândurile mele,ideile mele, dorinţele mele, dar mai ales mulţumesc pentru acelea de azi..am fost tristă dar Lumina Ta mi-a luminat din nou mintea şi am înţeles că toate acestea-gânduri, idei, dorinţe- îţi aparţin Ţie, eu îţi aparţin Ţie.
Mulţumesc...pentru acela căruia i-ai dat gândul şi abilitatea de a scrie versurile prea-adevăratului cântec prin care azi am început părtăşia noastră (seminarul pentru conferinţa regională AMEC).
Mulţumesc...
You Are MY All In All
23 februarie 2008
22 februarie 2008
Mama zice...eu o cred pe cuvânt! Asta a fost prima melodie din "repertoriul meu internaţional"...hahahahaha. La secţiunea interpretare vocală nu stau prea bine, de fapt nu stau deloc :)). Totuşi, prin clasa a III-a...adică la 9 ani ( nu sunt la fel de talentata ca micuţa Cleopatra!! dar mă resemnez:)) cântam cu multă patimă această melodie...râd..oare cum pronunţam? foarte bine ...cred:)) Mai bine să vă pun melodia aşa frumoasă cum e ea...aaaa am uitat, şi dansam foarte frumos...acum nu!!!
Kaoma - Lambada
Kaoma - Lambada
21 februarie 2008
Vreau...
...să învăţ limba italiană..inteleg eu una alta :))..dar vreau mai mult de atât. Am o biblie în limba italiană pe care o voi folosi cu mult drag în ceea ce vreau să scriu pe acest blog. Sunt foarte fericită!!! Am mai citit eu din ea, dar acum vreau să încep să scriu...pentru început versetele mele preferate...iar apoi voi reuşi să fac unele comentarii ( bineînţeles în italiană!).
Aşa că..
Salmi 119:10 Con tutto il cuore ti cerco:non farmi deviare dai tuoi precetti.
11 Conservo nel cuore le tue parole per non offenderti con il peccato.
12 Benedetto sei tu, Signore; mostrami il tuo volere.
O melodie dragă mie...
Simina-Solo Tu
Aşa că..
Salmi 119:10 Con tutto il cuore ti cerco:non farmi deviare dai tuoi precetti.
11 Conservo nel cuore le tue parole per non offenderti con il peccato.
12 Benedetto sei tu, Signore; mostrami il tuo volere.
O melodie dragă mie...
Simina-Solo Tu
De pilda fratilor, uitati-va la voi cari ati fost chemati: printre voi nu sunt multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele întelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari.
I Corinteni 1:26-27
Într-o zi când un parinte l-a trezit pe fiu sau sa mearga la scoala, în loc ca sa alerge la dulapiorul sau si sa se îmbrace, copilul a mers la garderoba parintilor întrebând: Tata; ma lasi sa ma îmbrac cu hainele tale? Fiind ziua scolii, astazi ni se permite sa facem lucruri neobisnuite!
Cred ca va imaginati cât de nepotrivit este sa vezi un copil îmbracat cu hainele tatalui sau, mai ales atunci când acesta are si dimensiuni fizice considerabile!
Tot asa de nepotrivit a fost si mesajul lui Pavel, care i-a anuntat pe cei din Corint că Dumnezeu a ales sa-i mântuiasca pe oameni, prin nebunia propovaduirii crucii. Potrivit cu întelepciunea umana, crucea era considerata în acea vreme, cea mai mare slabiciune. Iar cei ce mureau rastigniti, erau îmbracati cu cea mai mare rusine si ocara.
Dumnezeu a ales însa ca tocmai prin ceea ce înaintea oamenilor era o mare slabiciune, sa aduca salvarea omenirii, deoarece pe cruce a murit însusi Fiul Sau.
Pentru a-i ajuta sa întelega cât de diferita este întelepciunea lui Dumnezeu si modul cum El îsi împlinste planurile, apostolul Pavel îi îndeamna pe cei din Corint sa priveasca spre ei însisi, spunându-le: uitati-va la voi cari ati fost chemati; nici printre voi nu sunt multi puternici, sau de neam ales. Cu toate acestea, Dumnezeu a vazut în fiecare dintre voi o valoare, facând astfel ca vasele slabe si desconsiderate de oameni, sa ajunga sa faca prin puterea Sa, lucruri mari!
Nu-i asa ca sunt momente si-n viata ta, când te consideri cel mai slab dintre oameni ? În astfel de momente, n-ar trebui însa sa uiti ca si-n slabiciune esti omul cel mai potrivit pe care Dumnezeu asteapta sa-l foloseasca, pentru ca prin lucrarea pe care El o va face prin tine, sa-i faci de rusine pe cei tari!
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa nu ma mai uit la ceea ce sunt, ci la ceea ce pot deveni prin puterea Ta. Amin.
Într-o zi când un parinte l-a trezit pe fiu sau sa mearga la scoala, în loc ca sa alerge la dulapiorul sau si sa se îmbrace, copilul a mers la garderoba parintilor întrebând: Tata; ma lasi sa ma îmbrac cu hainele tale? Fiind ziua scolii, astazi ni se permite sa facem lucruri neobisnuite!
Cred ca va imaginati cât de nepotrivit este sa vezi un copil îmbracat cu hainele tatalui sau, mai ales atunci când acesta are si dimensiuni fizice considerabile!
Tot asa de nepotrivit a fost si mesajul lui Pavel, care i-a anuntat pe cei din Corint că Dumnezeu a ales sa-i mântuiasca pe oameni, prin nebunia propovaduirii crucii. Potrivit cu întelepciunea umana, crucea era considerata în acea vreme, cea mai mare slabiciune. Iar cei ce mureau rastigniti, erau îmbracati cu cea mai mare rusine si ocara.
Dumnezeu a ales însa ca tocmai prin ceea ce înaintea oamenilor era o mare slabiciune, sa aduca salvarea omenirii, deoarece pe cruce a murit însusi Fiul Sau.
Pentru a-i ajuta sa întelega cât de diferita este întelepciunea lui Dumnezeu si modul cum El îsi împlinste planurile, apostolul Pavel îi îndeamna pe cei din Corint sa priveasca spre ei însisi, spunându-le: uitati-va la voi cari ati fost chemati; nici printre voi nu sunt multi puternici, sau de neam ales. Cu toate acestea, Dumnezeu a vazut în fiecare dintre voi o valoare, facând astfel ca vasele slabe si desconsiderate de oameni, sa ajunga sa faca prin puterea Sa, lucruri mari!
Nu-i asa ca sunt momente si-n viata ta, când te consideri cel mai slab dintre oameni ? În astfel de momente, n-ar trebui însa sa uiti ca si-n slabiciune esti omul cel mai potrivit pe care Dumnezeu asteapta sa-l foloseasca, pentru ca prin lucrarea pe care El o va face prin tine, sa-i faci de rusine pe cei tari!
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa nu ma mai uit la ceea ce sunt, ci la ceea ce pot deveni prin puterea Ta. Amin.
www.misiune.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
