Aceastea imi plac mai mult!

Rebeca Avram-acum e timpul



Rebeca Avram-Iti multumesc


Aud şi azi Cuvântul sfânt

Ce viaţă-mi dă pe acest pământ

De azi noi vrem să-l împlinim

Ca să ne mântuim

Îţi mulţumesc
Şi pentru toate te slăvesc
Căci pace Doamne mi -ai adus
Fii binecuvântat Isus

Aşa cum sunt plin de păcat
Şi-n umilinţă stând plecat
De toate Doamne m-ai iertat
În sângele-Ţi vărsat

Tu suflet drag ce rătăceşti
Străin, orfan, pribeag tu eşti
Azi cu blândeţe şi iubire
El mângâiere vrea să-ţi fie!

Îţi mulţumim

Şi pentru toate te slăvim

Căci pace Domne ne-ai adus

Fii binecuvântat Isus!

E târziu, am mai scris şi astăzi puţin, puţin şi acum mă bucur enorm de mult că am găsit această melodie minunată..Simt că e modul cel mai potrivit pentru mine să închei această zi...Mulţumesc pentru tot!

Frumoase acorduri...

andrea boceli&laura pausini-vivo per lei


Aha..înţelegeţi voi...se tot vorbeşte..e ..nu e..???
Vlad mirita & Nico--Pe o margine de lume

Jesus, My Friend

Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Tu eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii.

Dacă doreşti o legătură mai profundă, mai strânsă cu Dumnezeu trebuie să înveţi să-I împărtăşeşti în mod cinstit simţămintele tale, să te încrezi în El când îţi cere să faci ceva, să înveţi să ai grijă de ceea ce El are grijă şi să doreşti prietenia cu El mai mult decât orice altceva.

1. Trebuie să aleg să fiu sincer cu Dumnezeu

Prima cărămidă a unei prietenii mai adânci cu Dumenzeu este o sinceritate totală-despre căderile şi simţirile tale. Dumnezeu nu aşteaptă de la tine să fii perfect, dar El îţi pretinde sinceritate totală. Nici unul din prietenii lui Dumnezeu din Scriptură nu au fost perfecţi. Dacă perfecţiunea ar fi o condiţie de bază a prieteniei cu Dumneze, niciodată nu am putea fi prietenii lui. Din fericire, datorită harului lui Dumnezeu, Isus este încă "prietenul păcătoşilor".

În Biblie, prietenii lui Dumnezeu, au fost sinceri în ceea ce priveşte simţămintele lor, deseori plângându-se, îndoindu-se, acuzândul-L pe Creatorul lor şi argumentând cu El. totuşi, Dumnezeu nu pare să fi fost deranjat de această sinceritate; de fapt, a încurajat-o.

Dumnezeu i-a permis lui Avraam sa-I pună întrebări cu privire la distrugerea cetăţii Sodoma şi sa-I ceară s-o cruţe. La fel, Dumnezeu a ascultat cu răbdare multe acuzaţii de trădare, lipsă de corectitudine şi abandonare din partea lui David. Lui Iov i-a permis să-şi verse toată amărăciunea din suflet în timpul încercarii grele prin care a trecut şi, la sfârşit, Dumnezeu L-a apărat pe Iov pentru că a fost sincer şi i-a mustrat pe prietenii lui pentru lipsă de autenticitate: "Voi n-aţi fost sinceri cu Mine, nici când aţi vorbit despre Mine- cel puţin nu atât de mult ca prietenul Meu Iov...Acum prietenul meu Iov se va ruga pentru voi şi Eu voi accepta rugăciunea lui." (Iov 42:7).

Prietenia adevărată se zideşte pe destăinuiri. Ceea ce poate părea îndrăzneală extremă Dumnezeu o consideră drept autenticitate. Dumnezeu ascultă cuvintele pline de pasiune ale prietenilor Săi; El este plictisit de banalităţi pioase şi pevizibile. Ca să fii prietenul Lui trebuie să fii sincer cu El, să-i împărtăşeşti adevăratele tale sentimente, nu ceea ce crezi că ar trebui să simţi sau să spui.

Este foarte probabil să fie nevoie să-ţi mărturiseşti unele sentimente ascunse de mânie şi resentimente faţă de Deumnezeu pentru anumite domenii din viaţa ta în care te -ai simţit înşelat sau dezamăgit. Până când ne maturizăm suficient pentru a înţelege că Dumnezeu foloseşte TOTUL spre binele nostru, nutrim în noi resentimente faţă de Dumnezeu în ceea ce priveşte înfăţişarea noastră, mediul din care provenim, rugăciunile neascultate(credem noi), rănile din trecut şi alte lucruri pe care le-am schimba dacă am putea. Deseori oamenii dau vina pe Dumnezeu pentru durerile provocate de alţii.

Amărăciunea este cea mai mare barieră în calea prieteniei cu Dumnezeu:"De ce aş mai dori să fiu prieten cu Dumnezeu dacă El a îngăduit să mi se întâmple asta?" Antidotul, desigur, este să înţelegi că Dumnezeu acţionează întotdeuna în interesul tău suprem chiar şi atunci când acest lucru este dureros şi tu nu-l înţelegi.

Ca să ne înveţe să fim sinceri, Dumnezeu ne-a dat cartea Psalmilor, un manual de închinare, plin de cuvinte tari, strigăte, îndoieli, temeri, resentimente şi pasiuni adânci combinate cu mulţumire, laude şi mărturisiri de credinţă. Fiecare emoţie posibilă este cuprinsă în Psalmi. Când citeşti mărturisirile pline de emoţii ale lui David şi ale altora, îţi dai seama că aşa vrea Dumnezeu să I te închini şi tu- împărtăşindu-I tot ce simţi.

Este o încurajare să ştim că toţi prietenii apropiaţi ai lui Dumnezeu-Moise, David, Avraam, Iov şi alţii- au trecut prin perioade în viaţă când s-au luptat cu îndoiala. Dar, în loc să-ţi mascheze îndoielile prin babalităţi pioase, ei şi le-au exprimat cu voce tare, deschis. Uneori exprimarea îndoielii este primul pas spre următorul nivel al prieteniei cu Dumnezeu.

Rick Warren -Viaţa condusă de scopuri

Am ales să redau acest capitol frumos şi martor al adevărate trăiri cu Dumnezeu: prietenia, un subiect atât de aproape sufletului nostru şi totuşi atât de greu de menţinut. Însă, pentru toţi aceia care se încred neîncetat în Creatorul, sentimentul prieteniei este mereu viu şi actual indiferent cât timp a trecut de când Domnul a îngăduit să cunoaştem o anumită persoană. Rick Waren mai prezintă, în cartea sa, incă două elemnte-cheie ale dezvoltării prieteniei noastre cu Dumnezeu. Acestea sunt: ascultarea şi preţuire. În timpul pe care Domnul mi-l va îngădui voi reda şi celelalte afirmaţii, bazate pe cuvântul Scripturii, ale lui Warren împărtăşite în cartea sa.

Să fiţi binecuvântaţi!