Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Trebuie să doresc prietenia cu Dumnezeu mai mult decât orice

Psalmii sunt plini de dorinţe de acest fel. David a dorit cu pasiune sa-L cunoască pe Dumnezeu mai mult decât orice; el a folosit cuvinte precum tânjire, dor, sete, foame. Il dorea cu înfocare pe Dumnezeu. El a zis: „Lucrul pe care îl caut mai presus de orice este prijilegiul de a medita în Templul Său, de a trăi în prezenţa Sa toate zilele vieţii mele, ca să mă minunez de gloria şi perfecţiunea Lui care sunt incomparabile.” (Psalmul 27:4) Întrun alt psalm a spus: „Pentru mine, dragostea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa.” (Ps. 63:3)

Pasiunea lui Iacov pentru binecuvântarea lui Dumnezeu peste viaţa sa a fost atât de intensă încât s-a luptat cu Dumnezeu toată noaptea, până la revărsatul zorilor spunând: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu ma vei binecuvânta.” Partea uimitoarea a acestei povestiri este că Dumnezeu, care e atotputernic, l-a lăsat pe Iacov să câştige! Dumnezeu nu este deranjat când noi „luptăm” cu El, pentru că lupta necesită un contact personal şi ne aduce mai aproape de El! Pe lângă aceasta, lupta este o activitate plină de pasiune şi lui Dumnezeu Îi place când suntem pasionaţi de El.

Pavel a fost un alt om pasionat de prietenia cu Dumnezeu. Pentru el nimic altceva nu a fost mai important; a fost prima lui prioritate, focarul care îi captiva toată atenţia şi scopul ultim al vieţii lui. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a folosit pe Pavel atât de mult. Traducerea Amplificată exprimă toată forţa pasiunii lui Pavel: „Scopul meu hotărât este sa pot sa-L cunosc pe El- să devin progresiv tot mai apropiat şi tot mai familiarizat cu El, perceptând, recunoscând şi înţelegând minunile Persoanei Sale mai puternic şi mai clar.” (Filipeni 3:10)

Adevărul este că eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii. Prietenia apropiată cu Dumnezeu este o alegere, nu este o întâmplare. Trebuie s-o cauţi în mod intenţionat. O vrei cu adevărat-mai mult decât orice altceva? Cât preţuieşte aceasta pentru tine? Merită efortul pe care trebuie să-l faci pentru a-ţi dezvolta obiceiurile şi deprinderile necesare?

Poate că în trecut ai avut o pasiune pentru Dumnezeu, dar acum ţi-ai pierdut acea dorinţă. Aceasta a fost problema creştinilor din Efes- şi-au pierdut dragostea dintâi. Ei au făcut toate lucrurile bune, dar din obligaţie, fără dragoste. Dacă viaţa ta spirituală este superficială să nu te miri când Dumnezeu va permite durerea în viaţa ta.

Durerea este combustibilul pasiunii- ne energizează cu o putere de schimbare pe care nu o avem în mod normal. C.S.Lewis a spus:”Durerea este magafonul lui Dumnezeu.” Este modalitatea luiDUmnezeu de a ne ridica din letargie sprituală. Problemele tale nu sunt pedepse; ele sunt semnale de alrmă din partea unui Dumnezeu plin de dragoste. Dumnezeu nu este supărat pe tine, ci te iubeşte cu pasiune şi va face tot ce este necesar să te aducă din nou la părtăşia cu El. Dumenzeu a spus captivilor din Babilon: „Când Mă veţi căuta cu toată seriozitatea şi veţi dori să Mă găsiţi mai mult decât orice, voi avea grijă să nu fiţi dezamăgiţi.”(Ieremia 29:13)

Cea mai importantă relaţie a ta

Nu este nimic-absolut nimic-mai important ca dezvoltarea unei prietenii cu Dumnezeu. Aceasta este o relaţie care va ţine toată veşnicia. Pavel i-a spus lui Timotei:”Unii dintre aceşti oameni au pierdut cel mai important lucru din viaţă-nu-L cunosc pe Dumnezeu.” Ai pierdut cel mai important lucru din viaţă?
Tu poţi face ceva în legătură cu aceasta chiar acum.
Aminteşte-ţi că aceasta este alegerea ta.
Eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii.

Rick Warren-Viaţa condusă de scopuri

Să fiţi binecuvântaţi!

Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Trebuie să aleg să preţuiesc ce preţuieşte Dumnezeu

Aşa procedează prietenii- sunt interesaţi de ceea ce este important pentru cealaltă persoană. Cu cât devi un prieten mai apropiat al lui Dumnezeu, cu atât îţi va păsa mai mult de lucrurile care Îl interesează pe El. te vor mâhni mai mult lucrurile care Îl mâhnesc pe El şi te vei bucura mai mult de lucrurile care Îi fac Lui plăcere.
Pavel este cel mai bun exemplu în această privinţă. Planul lui Dumnezeu a fost planul lui, iar pasiunea lui Dumnezeu a fost pasiunea lui: vezi 2Corinteni 11:2

Ce Îl interesează pe Dumnezeu cel mai mult? Răscumpărarea poporului Său! El vrea să fie găsiţi toţi copii Lui pierduţi! Acesta este motivul pentru care Isus a venit pe pământ. Pentru Dumnezeu valoarea cea mai mare o are moartea Fiului Său, împărtăşirea Evangheliei, a Veştii bune altora.

Pentru a fi prieten al lui Dumnezeu ţie trebuie să-ţi pese de toţi oamenii din jurul tău.

Rick Warren -Viaţa condusă de scopuri

Să fiţi binecuvântaţi!

Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Trebuie să aleg să ascult de Dumnezeu prin credinţă

partea a II-a

De fiecare dată când te încrezi în înţelepciunea lui Dumnezeu şi faci ce spune El chiar şi atunci când nu înţelegi, îţi adânceşti prietenia cu Dumnezeu. În mod normal, noi nu considerăm că ascultarea ar fi o caracteristică a prieteniei; aceasta este rezervată pentru relaţiile cu părinţii sau şeful sau cu ofiţerii superiori, nu cu un prieten. Cu toate acestea, Isus a arătat clar că ascultarea este o condiţie a prieteniei cu Dumnezeu. El a spus: "Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu".

Noi suntem prieteni cu Dumnezeu, dar nu suntem egali cu El. El este conducătorul nostru iubit, iar noi Îl urmăm. Noi ascultăm de Dumnezeu, nu din datorie, ori de frică sau din obligaţie, ci pentru că Îl iubim şi credem că el ştie ce este cel mai bine pentru noi. Noi vrem sa-L urmăm pe Hristos din recunoştinţă pentru ceea ce a făcut El pentru noi. Cu cât Îl urmăm mai îndeaproape, prietenia noastră devine tot mai adâncă.

Noi Îl ascultăm din dragoste pentru că am fost eliberaţi şi iertaţi-şi ascultarea noastră aduce cu sine o mare bucurie! Isus a spus: "Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Când ascultaţi de Mine, rămâneţi în dragostea Mea, după cum şi Eu ascult de tatăl Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămânî în voi, şi bucuria voastră să fie deplină." Ioan 15:9-11

Adevărata prietenie nu este pasivă; aceasta acţionează. Când Isus ne cere să-i iubim pe alţii, să ajutăm pe cei în nevoi. să dăm la alţii din ce avem, să ne păstrăm curaţi, să oferim iertare şi să-i aducem pe alţii la El, dragostea ne motivează să ascultăm imediat.

Adesea suntem provocaţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu. În realitate, lui Dumnezezu Îi place mai mult când facem lucruri mici pentru El, ascultândul din dragoste. S-ar putea ca lucrurile pe care le facem să nu fie observate de alţii, dar Dumnezeu le observă şi le consideră act de închinare.

Marile oportuinităţi pot să apară o dată în viaţă, dar micile oportunităţi ne înconjoară în fiecare zi. Chiar prin acţiuni simple cum ar fi: prezentarea adevărului, o atitudine amabilă şi încurajarea altora noi Îi facem bucurie lui Dumnezeu.

Domnul Isus Şi-a început lucrarea publică la vârsta de 30 de ani fiind botezat de Ioan. La acel eveniment Dumnezeu a vorbit din ceruri şi a spus: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea". Ce a făcut Domnul Isus timp de 30 de ani ca să-I facă atâta plăcere lui Dumnezeu? Biblia nu spune nimic despre anii dinainte, cu excepţia unei afirmaţii simple din Luca 2:51 "S-a întors împreună cu ei la Nazaret şi le-a fost supus." treizeci de ani de plăcere pentru Dumnezeu au fost rezumaţi în trei cuvinte: "a fost supus".

Supunerea presupune atât de multă răbdare, simplitate în trăire, o relaţie strânsă puternic cu Dumnezeu, o părtăşie continuă cu El, Cel care nu oboseşte să aducă pe bolta cerească astrele noaptea şi lumina plină de căldură a soarelui în timpul zilei, Cel care nu oboseşte să pună în trupul nostru respiraţie şi capacitate de a ne folosi mâinile, picioarele, de a putea mărturisi cu gura noastră fiecare trăire şi de auzi. Îţi mulţumesc Domnul meu pentru harul Tău, pentru îndurarea Ta faţă de mine, pentru că mi-ai descoperit Adevărul tău şi pacea Ta.

Să fiţi binecuvântaţi!

Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Tu eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii.

Dacă doreşti o legătură mai profundă, mai strânsă cu Dumnezeu trebuie să înveţi să-I împărtăşeşti în mod cinstit simţămintele tale, să te încrezi în El când îţi cere să faci ceva, să înveţi să ai grijă de ceea ce El are grijă şi să doreşti prietenia cu El mai mult decât orice altceva.

1. Trebuie să aleg să fiu sincer cu Dumnezeu

Prima cărămidă a unei prietenii mai adânci cu Dumenzeu este o sinceritate totală-despre căderile şi simţirile tale. Dumnezeu nu aşteaptă de la tine să fii perfect, dar El îţi pretinde sinceritate totală. Nici unul din prietenii lui Dumnezeu din Scriptură nu au fost perfecţi. Dacă perfecţiunea ar fi o condiţie de bază a prieteniei cu Dumneze, niciodată nu am putea fi prietenii lui. Din fericire, datorită harului lui Dumnezeu, Isus este încă "prietenul păcătoşilor".

În Biblie, prietenii lui Dumnezeu, au fost sinceri în ceea ce priveşte simţămintele lor, deseori plângându-se, îndoindu-se, acuzândul-L pe Creatorul lor şi argumentând cu El. totuşi, Dumnezeu nu pare să fi fost deranjat de această sinceritate; de fapt, a încurajat-o.

Dumnezeu i-a permis lui Avraam sa-I pună întrebări cu privire la distrugerea cetăţii Sodoma şi sa-I ceară s-o cruţe. La fel, Dumnezeu a ascultat cu răbdare multe acuzaţii de trădare, lipsă de corectitudine şi abandonare din partea lui David. Lui Iov i-a permis să-şi verse toată amărăciunea din suflet în timpul încercarii grele prin care a trecut şi, la sfârşit, Dumnezeu L-a apărat pe Iov pentru că a fost sincer şi i-a mustrat pe prietenii lui pentru lipsă de autenticitate: "Voi n-aţi fost sinceri cu Mine, nici când aţi vorbit despre Mine- cel puţin nu atât de mult ca prietenul Meu Iov...Acum prietenul meu Iov se va ruga pentru voi şi Eu voi accepta rugăciunea lui." (Iov 42:7).

Prietenia adevărată se zideşte pe destăinuiri. Ceea ce poate părea îndrăzneală extremă Dumnezeu o consideră drept autenticitate. Dumnezeu ascultă cuvintele pline de pasiune ale prietenilor Săi; El este plictisit de banalităţi pioase şi pevizibile. Ca să fii prietenul Lui trebuie să fii sincer cu El, să-i împărtăşeşti adevăratele tale sentimente, nu ceea ce crezi că ar trebui să simţi sau să spui.

Este foarte probabil să fie nevoie să-ţi mărturiseşti unele sentimente ascunse de mânie şi resentimente faţă de Deumnezeu pentru anumite domenii din viaţa ta în care te -ai simţit înşelat sau dezamăgit. Până când ne maturizăm suficient pentru a înţelege că Dumnezeu foloseşte TOTUL spre binele nostru, nutrim în noi resentimente faţă de Dumnezeu în ceea ce priveşte înfăţişarea noastră, mediul din care provenim, rugăciunile neascultate(credem noi), rănile din trecut şi alte lucruri pe care le-am schimba dacă am putea. Deseori oamenii dau vina pe Dumnezeu pentru durerile provocate de alţii.

Amărăciunea este cea mai mare barieră în calea prieteniei cu Dumnezeu:"De ce aş mai dori să fiu prieten cu Dumnezeu dacă El a îngăduit să mi se întâmple asta?" Antidotul, desigur, este să înţelegi că Dumnezeu acţionează întotdeuna în interesul tău suprem chiar şi atunci când acest lucru este dureros şi tu nu-l înţelegi.

Ca să ne înveţe să fim sinceri, Dumnezeu ne-a dat cartea Psalmilor, un manual de închinare, plin de cuvinte tari, strigăte, îndoieli, temeri, resentimente şi pasiuni adânci combinate cu mulţumire, laude şi mărturisiri de credinţă. Fiecare emoţie posibilă este cuprinsă în Psalmi. Când citeşti mărturisirile pline de emoţii ale lui David şi ale altora, îţi dai seama că aşa vrea Dumnezeu să I te închini şi tu- împărtăşindu-I tot ce simţi.

Este o încurajare să ştim că toţi prietenii apropiaţi ai lui Dumnezeu-Moise, David, Avraam, Iov şi alţii- au trecut prin perioade în viaţă când s-au luptat cu îndoiala. Dar, în loc să-ţi mascheze îndoielile prin babalităţi pioase, ei şi le-au exprimat cu voce tare, deschis. Uneori exprimarea îndoielii este primul pas spre următorul nivel al prieteniei cu Dumnezeu.

Rick Warren -Viaţa condusă de scopuri

Am ales să redau acest capitol frumos şi martor al adevărate trăiri cu Dumnezeu: prietenia, un subiect atât de aproape sufletului nostru şi totuşi atât de greu de menţinut. Însă, pentru toţi aceia care se încred neîncetat în Creatorul, sentimentul prieteniei este mereu viu şi actual indiferent cât timp a trecut de când Domnul a îngăduit să cunoaştem o anumită persoană. Rick Waren mai prezintă, în cartea sa, incă două elemnte-cheie ale dezvoltării prieteniei noastre cu Dumnezeu. Acestea sunt: ascultarea şi preţuire. În timpul pe care Domnul mi-l va îngădui voi reda şi celelalte afirmaţii, bazate pe cuvântul Scripturii, ale lui Warren împărtăşite în cartea sa.

Să fiţi binecuvântaţi!

Atat de aproape de sufletul meu

"Mai muţi oameni m-au întrebat cum pot să fiu sigură de existenţa unui Dumnezeu bun, iar eu i-am întrebat, la rândul meu, dacă ei au ochi să vadă. Dumnezeu S-a ţesut pe Sine, iremediabil, în urzeala Naturii; Şi-a lăsat în urmă amprentele pentru ca noi sa-I vedem traseul. Spiralele Căii Lactee, care se învârt la nesfârşit la marginea lumii, Îi poartă semnătura. Dumnezeu a împrăştiat frânturi din Sine Însuşi pe toată suprafaţa pământului, aşa cum un tată ascunde ouăle colorate în grădină înainte de primul Paşte al fiului său, pitindu-se după un copac, aşteptând cu priviri amuzate, să vadă care este prima comoară pe care o va descoperi băieţelul sau.

Dumnezeu Îşi face simţită prezenţa cu putere peste tot în jurul nostru. El este prezent în liniştea care-ţi taie răsuflarea de pe munţii înveliţi în zăpadă; dansează cu lumina soarelui care se răsfrânge pe valurile oceanului; Se ascunde în muşchiul şi lichenii în descompunere şi în argila fărâmicioasă din locurile cele mai izolate de pe pământ. Orice munte cu creste zimţate care îşi profilează pe cer conturul abrupt este o mărturie a bunătăţii Sale. Prin întreaga creaţie, dar şi prin fiecare act izolat şi tainic al naturii, Dumnezeu ne face semn şi ne salută."

Mallory Ortberg

Să fiţi binecuvântaţi!

"Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face".

Iosua1:9

Promisiunea centrală a Bibliei nu este "Te voi ierta", deşi aceasta este, în mod sigur, una dintre promisiunile des întâlnite. Nu este promisiunea vieţii de după moarte, deşi ne este oferită şi aceasta. Cea mai frecventă promisiune din Biblie este "Eu voi fi cu tine".

Înainte ca Adam şi Eva să păcătuiască, înainte ca ei să aibă nevoie de iertare, le-a fost promisă prezenţa lui Dumnezeu. El avea să umble cu ei în răcoarea zilei.
Promisiunea a ajuns la Enoh, care "a umblat cu Dumnezeu". Aceeaşi promisiune le-a fost făcută lui Noe, lui Avraam şi Sarei, lui Iacov şi Iosif, lui Moise şi David, lui Amos, Mariei şi lui Pavel, precum şi multor altora, prea mulţi pentru ai putea enumera pe toţi. Ea este cea care ne dă curaj:" Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumenzeul tău este cu tine în tot ce vei face". Această promisiune i-a ajutat pe toţi aceştia să înainteze prin întuneric: "Chiar dacă umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine"

Dumnezeu i-a dat poporului Israel cortul întâlnirii şi chivotul legământului, mana şi Templul, un stâlp de nor şi unul de foc, ca semne care să le spună neîncetat: "Nu uita! Eu sunt cu tine."

Când Dumnezeu Însuşi a venit pe pământ, numele Său răscumpărător a fost Emanuel- Dumnezeu cu noi. Când Isus a părăsit acest pământ, a făcut-o cu promisiunea că va trimite Duhul Sfânt astfel încât:"Eu voi fi cu tine până la sfârşitul veacului."

La sfârşitul vremurilor, când păcatul va fi fost învins şi nu va mai fi altceva decât amintire îndepărtată, iar iertarea, demult uitată precum cravaşa unei şarete, se va cânta:"Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporului Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor."Apocalipsa 21:3

Jhon Ortberg,

Dacă Dumnezeu este întotdeauna cu noi, de ce este atât de greu de găsit?

Să fiţi binecuvântaţi!

Nimic in viata nu este arbitrar

Toate au un scop. Dumnezeu a decis cum te vei naste. Indiferent de circumstantele nasterii tale si de identitatea parintilor tai, Dumnezeu a avut un plan in crearea ta. Cu mult timp inainte de a fi conceput de parintii tai, tu ai fost conceput/conceputa in mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a stiut ca cei doi parinti au exact elementele genetice necesare pentru a te concepe pe "tine" asa cum te-a avut El in minte. Ei au avut ADN-ul dorit de Dumnezeu pentru a te face pe tine.



Desi exista parinti nelegitimi, nu exista copii nelegitimi. Multi copii nu sunt planificati de parintii lor, dar ei nu sunt neplanificati de Dumnezeu. Dumnezeu nu face nimic accidental si nici nu greseste niciodata. "Cu mult inainte de a pune temeliile pamantului, El ne-a ales ca sa fim cei asupra carora sa-Si reverse dragostea Sa." Noi suntem centrul dragostei Lui.

Dr. Michael Donton, cercetator principal in domeniul geneticii moleculare umane la Universitatea Otago din Noua Zeelanda, a ajuns la urmatoarea concluzie: " Toate dovezile disponibile in stiintele biologice sprijina afirmatia esentiala...potrivit careia cosmosul este un intreg special proiectat, care are viata si omenirea drept scopul si tinta lui fundamentala, un intreg in care toate fatetele realitatii isi gasesc semnificatia si explicatia in acest fapt central" . Biblia a apus acelasi lucru in urma cu mii de ani: " Dumnezeu...a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit." (Isaia 45:18)



Stiind ca Dumnezeu m-a creat in mod unic, care domenii ale personalitatii, trecutului si aspectului meu fizic imi este greu sa le accept?



Aeasta este intrebarea pentru meditare propusa de autorul acestor minunate ganduri Rick Waren in cartea sa The Purpose-Driven Life.

Sa fiti binecuvantati.