2 martie 2008

Târgul primăverii





Am mai trecut odată pe bulevardul Nicolae Bălcescu de când sunt instalate exponatele specifice sărbătorii de 1 Martie. Am spus specific, tocmai de aceasta m-am hotărât să scriu acest articol.

So...azi, cu o zi înainte de serbarea venirii primăverii, mă găsesc să trec pe la bibliotecă şi bine am făcut! Am găsit o carte. Ehe...ce exprimare...la bibliotecă era şi normal. Dar aceasta e una specială, e pentru examenul meu de licenţă. Uf! Mai bine mă opresc aici. De fapt, m-am oprit repede, repede la maşina de îngheţată. Mi-am zis: „cui pe cui se scoate!” (cu o zi înainte avusesem mare febră). Am luat îngheţata (a fost rece, rece, rece, brrrrrr!) mulţumind frumos doamnei zâmbitoare (apropo fetele acelea cu no englezesc vin doar vara).

Aşa...am intrat în mulţime, dar ce mulţime: toţi tinereii cu îngheţată, aşa ca mine, asta mi-a plăcut cel mai mult! Mi-a plăcut şi reflecţia soarelui asupra exponatelor „specifice” venirii primăverii. Dar ce strălucire, parcă erau acolo vedetele de la Hollywood, etalându-şi „micile” podoabe, cu fanii lor cu tot: curioşi, cu mâinile întinse să primească un autograf, entuziasmaţi, zâmbitori, plictisiţi. Da, da, plictisiţi. Eu aşa am fost: plictisită. Pentru că mereu văd aceleaşi lucruri.

Cu mici excepţii anul acesta pe bulevardul Bălcescu din Sibiu. Doar că înaintea acestor excepţii nu se aflau decât cel mult 5 fani. Razele timide ale soarelui, îm parteneriat acum cu vântul primăvăratic, coborau şi asupra acestot excepţii doar că naturaleţea lor rămânea aceeaşi, culorile vii, armonia creată de amestecul dintre ele, linişteau privirea. Diversele măşti sau celelalte materiale lucrate manual cu mult simţ artistic, îmbinarea culorilor naturale reprezintă , pentru mine, excepţia din acest târg al primăverii.

După aproximativ cinci mese, încărcate cu forme sclipitoare, pufoase, muzicale (gălăgioase), ochii au primit liniştea câmpiei plină cu flori mici, sensibile, albe, galbene: un adevărat simbol al venirii primăverii. Frumoase şi atent lucrate acestea, cu excepţia luminii pătrunzătoare a soarelui, sunt singurele care au adus primăvara pe bulevardul Bălcescu.

Era aproximativ ora 12:00 când mi-am început plimbarea, îngheţata mă făcea fericită, aşa că nu aveam niciun motiv să grăbesc pasul. Eram la mijlocul primului şir de mese (cel din partea stângă când vi dispre biblioteca Astra...că doar la bibliotecă plecasem eu!) şi totul era ca la prima masă. Inimioare roşii şi pufoase, ursuleţi şi mai pufoşi, multe cutiuţe albe cu o figurină neagră înuntru şi cu un mic şnur alb-roşu. E bun contrastul alb-negru, dar oare care este legătura cu venirea primăverii? Că doar, prin aceste mărţişoare, asta se doreşte: vestirea primăverii.

Se aprinde un beculeţ în mintea mea, strălucitor ca acel sclipici albastru presărat peste acel trandafir alb artificial pus tot întro cutiuţă albă. Da...beculeţul: poate asociierea aceasta alb-negru vine de la culoarea zăpezii care încetişor dispare, de sub ea arătându-se un nou pământ, pregătit pentru a da noi roade. Poate asta a fost în mintea celor care au optat să scoată pe piaţă atâtea figurine negre ca simbol al instaurării primăverii. (Ehe..bună idee, dar mie nu imi plac!).

Negrul acesta strălucea la fel de tare ca şi culoarea roz de pe...surpriză...cutia de bijuterii a prietenei mele! A ei este albă şi atât! Dar acestea, expuse ca daruri simbolice pentru 1 Martie erau îmbracate în dantelă roz, albastră sau ambele pe aceeaşi cutie de bijuterii. Şi aici, beculeţul, roz de această dată, s-a aprins: e un cadou draut pentru fiecare doamnă sau domnişoară, dantela e un simbol al eleganţei şi rafinamentului, dar nu..aici nu, dantelă roz, nu şi nu! Nicio legătură cu mărţişorul, simbol al primăverii.

Văd un domn cu un bucheţel de ghiocei şi alte câteva buchete de flori. Zâmbesc, chiar mă opresc şi îl urmăresc cu privirea. Nu s-a oprit la nico masă cu mărţişoare, căci aşa scria mare MĂRŢIŞOARE. „Bravo!” îi transmit în sinea mea, florile acelea contează cel mai mult. „Voi lua şi eu câteva bucheţele de ghiocei ca în fiecare an!”, mi-am zis, căutând de acum florile pe cel de-al doilea şir de mese de pe bulevard. Din nou privirea s-a liniştit în faţa plăcuţelor viu colorate. Am stat mai mult aici, am privit cu mulţumire şi respect, totodată pentru cei care le-au lucrat, dar şi pentru ceilalţi trecători care s-au oprit, unii să le admire, alţii să cumpere. „Bună alegere, felicitări!”, i-am adresta domnului din dreapta mea, elgant îmbrăcat şi cu o privire caldă care îi trada ipostaza de bunic în momentul când mi-a mulţumit.

Continuam să caut ghioceii printre figurinele negre, albastre şi cele verzi., pe care nu le-am observat până acum. I Love You şi rugăciunea Îngeraşul meu în varianta Mp3 (diferiţi ursuleţi muzicali) stârneau râsetele liceenilor entuziamaţi de un nou week-end. Trifouil verde în punguliţa incoloră prins în şnurul subţire alb-roşu arăta spectaculos printre toate aceste mărţişoare sclipitoare şi muzicale. Totuţi cei mai mulţi se opreau în faţa meselor unde erau expoziţionate acestea.

Alt beculeţ, de data aceasta insistent, enervant, care se aprinde mereu: majoritatea acceptă ceea ce izbeşte ochiul, ceea ce nu cere nicio trăire emoţionantă îmbinată cu o implicare intelectuală. Naturaleţea în luptă cu superficialitatea, armonia în luptă cu tumultul, puritatea trăirii fiecărui ciclu al vieţii în luptă cu artificialitatea care izbeşte toate domeniile vieţii. Telefonul din buzunarul stâng mi-a oprit gândul(pentru 2 minute). Închid telefonul şi caut în continuare ghioceii: nimic. Mă resemnez cu gândul că voi trece pe la piaţa de flori. Aşa am şi făcut. Din nou telefonul.

Trebuie să părăsesc mică scenă strălucitoare şi atât de artificială instalată pe bulevardul Bălcescu. Dar voi mai trece pe acolo...asta dacă până pe 8 martie mai merg la bibliotecă! Da, sigur, pot urma şi alt traseu, dar voi merge cu speranţa că pentru ziua de 8 martie producătorii vor fi mai inspiraţi şi nu se vor rezuma doar la dipomele şi răvaşele deja existente dedicate mamelor. Apropo, alt beculeţ: de 1 Martie nu se oferă cadouri simbolice doar femeilor şi tăticii trebuie să primească ceva că doar şi pentru ei vine primăvara. Dar asta e o probelmă pe care eu am rezolvat-o cu al meu tătic!.

Puritatea, gingăşia, simplitatea, tăria ghiocelului care răzbate viscolul să vă învăluie sufletul şi mintea pentru a trăi fiecare etapă a vieţii în armonie şi deplină naturaleţe.
Să fiţi binecuvântaţi!

Niciun comentariu: