Poveste...

Demult, undeva pe Pământ, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.

Când Plictiseala a căscat pentru o treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!

Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se abţină, a întrebat:
V-aţi ascunselea?Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?


Nebunia a explicat că îşi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit va lua locul şi astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult chiar şi Apatia, cea mereu bosumflată şi neinteresată...

Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate;
Adevărul a preferat să nu se ascundă; De ce să mă asund dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu îi aparţinuse), iar laşitatea a preferat să nu îndrăznească .

A început Nebunia să numere

Prima care s-a ascund a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre.

Credinţa s-a înălţat sper Cer, iar
Invidia s-a ascuns în Umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.

Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părea să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei, decât pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine!
Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate!
Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate!

În sfârşit s-a ascuns într-o rază de soare.

Egosimul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el.
Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului.

Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan,

Neatenţia, pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată... până când a observat o tufă de trndafiri şi profund impresionată s-a ascuns între flori.

Un milion!

A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima pe care a găsit-o a fost Lenea la numai trei paşi.

După aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu!

Iar Pasiunea şi Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze.

Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu era greu de dedus unde se afla Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespii.

Mergând atât de mult i s-a făcut sete, şi venind înspre lac a descoperit-o pe Frumuseţe.
Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă.

Astfel i-a găsit pe toţi. Talentul, în iarba tânără, Frica într-o peşteră întunecată, Minciuna în spatele curcubeului, chiar şi pe neatenţie care a uitat pur şi simplu de joacă
Numai Dragostea nu putea fi găsită.

Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, si când era aproape gata să renunţe a zărit tufa de trandafiri înfloriţi.

Cu un ţepuş ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei.

Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare; a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să îi fie ajutor şi îndrumător.

Începând cu acea zi,
Dragostea e oarbă, iar
Nebunia o însoţeşte mereu!

Am ascultat aceste gânduri la Radio Vocea Evanghielei, iar acum le-am găsit pe un site transpuse într-un video frumos. Aş avea câteva gânduri, puse de Domnul în inima mea, pe care vreau să le postez aici, dar asta în următoarele zile, sunt tare obosită acum.

Să fiţi binecuvântaţi!