16 martie 2008
Să zâmbim
"Eu nu voi muri niciodată. Mă voi muta să fiu cu Domnul!!!!"
Aceste cuvinte sunt o infimă parte din declaraţia infinită de dragoste pe care Richard Wurmbrand a făcut-o lui Dumnezeu. Prin fapte, vorbe, atunci când stătea în liniştea nerostirii cuvintelor, prin pasiunea sa extraordinară pentru oameni, el l-a premărit pe Dumnezeu, i-a declarat dragostea sa clipă de clipă. E suficient să îi auzi vocea, mie personal aşa mi s-a întamplat, şi simţi că e un reprezentant al optimismului, al bunei dispoziţii, un om cu foarte mult umor; iar când faţa lui îţi apare inaintea ochilor simţi o pace profundă, o veselie care e diferită de ceea ce înţelegem zi de zi prin veselie.
În urmă cu aproximativ 5 ani am citit prima carte scrisă de el; seria suferinţelor descrise acolo nu te pot întrista, asta datorită viziunii pe care el, părtaş al suferinţelor, o oferă...zâmbeam, poate părea bizar, dar aşa mi s-a întâmplat. E plin de pacea Domnului şi bucuria că îi aparţine Lui, astfel, nu te lasă nici pe tine cititorul să te întristezi. E vorba despre cartea Cu Dumnezeu în subterană;
Apoi am început să ascult predicile lui la radio. Primul gând a fost: "omul acesta zâmbeşte mereu când vorbeşte, sunt sigură de asta". La al doilea contact cu persoana lui am avut acelaşi sentiment: zâmbeşte, e un om cu umor. Acelaşi lucru l-am simţit şi când am citit cartea, parcă acele cuvinte erau scrise de cel mai mare umorist al vremii. Am râs mult răsfoind alte scrieri, dar asta era natura lor, să invite cititorul la bună dispoziţie; dar această carte e despre suferinţă, cum să zâmbeşti? uite că se poate, e despre acea suferinţă alături de Domnul care nu îi părăseşte nicicând pe aceai care se încred în El, pe aceia care Îl iubesc pe El.
Vocea de la radio, apoi unele cd-uri cu predicile sale, cu mărturia vieţii sale alături de Dumnezeu, insipra aceeaşi bună dispoziţie...el zâmbea în timp ce vorbea...asta îmi repetam mereu.
Apoi campania acea demarată de Televiziune Română: Mari Români! nu vreu să să spun nimic despre asta, este un eveniment cunoscut :))
Mare om al lui Dumnezeu, asta e pentru mine Richard Wurmbrand, aproapele nostru de la care avem mereu ceva nou de învăţat.
A urmat, la începutul anului trecut, un alt contact cu omul mereu zâmbitor. O seară comemorativă, la cinematograful Arta din Sibiu, dedicată pastorului, teologului, evreului, românului Wurmbrand. Înregistrări din biserica din SUA, apropiaţi ai lui, una dintre fetele adoptive şi Nicolae Moldoveanu. Ce bucurie pentru mine: fiecare, relatând despre viaţa lor alături de Richard, au accentuat simţul lui umoristic, veselia care le-o transmitea, repetau, parcă special pentru mine, era un om vesel, mereu zâmbea!!!!
"Ca creştini suntem liniştiţi când se spun vorbe urâte împotriva noastră. Ştim că omul care îl batjocoreşte pe creştin, este ca unul care ar scuipa spre cer; scuipatul nu murdăreşte cerul, ci se întoarce şi murdăreşte propria lui persoană...
Când devii creştin începi un nou capitol în viaţa ta. Muzicienii îşi acordează întotdeauna instrumentele înainte de a cânta. Fă şi tu acelaşi lucru. Va trebui să cânţi un anumit fel de muzică." (Îmbătat de dragoste)
Sunt câteva dintre cuvintele sale.
Citiţi cărţile lui Wurmbrand, ascultaţi vocea lui, mulţumiţi Domnului pentru că sunt atâte posibilităţi pentru a face aceasta... aici e una dintre ele http://www.cristianet.fr
Să fiţi binecuvântaţi!
15 martie 2008
Confucianismul...religie?
Date istorice
China a rămas multă vreme izolată de restul continentului asiatic şi al lumii datorită munţilor din vest şi prin faimosul zid chinezesc, construit de imparatii din dinastia Cin pentru a feri tara de incursiunile hunilor nomazi. Din cauza acestei izolari, informatiile europenilor asupra civilizatiei chineze au fost multa vreme nesigure si contradictorii.
In ceea ce priveste originea antropologica a chinezilor, au fost parasite vechile teorii intemeiate mai ales pe filologie si etnografie dupa care chinezii ar fi venit din afara, la inceputul sau in cursul mileniului al III-lea i. Hr.
In privinta vechii civilizatii chineze, desi istoria sigura a acestei civilizatii incepe abia de prin secolul al Xll-lea sau al Xl-lea i. Hr., epoca de la care au ramas primele documente scrise, totusi la aceasta data poporul chinez apare ca o organizatie politica bine stabilita.
Principalele documente pentru cunoasterea vechii religii chineze sunt cele cinci carti canonice, cele cinci tin. Dintre acestea, primele patru au fost compilate de Confucius dupa codici mai vechi si a cincea se pretinde ca a fost scrisa de el insusi. Aceste carti nu sunt totusi socotite ca inspirate si au un continut foarte variat.
Astfel, Ii-tin ("Cartea schimbarilor"), prima dintre cele cinci tin, este o carte cu caracter divinatoriu, un fel de manual de ghicitorie. Cuprinsul cartii este obscur si consta din interpretarile date unui numar de 64 de figuri formate din diversele combinatii ale urmatoarelor opt trigrame.
Su-tin ("Cartea documentelor") in ea se cuprind, sub forma istorica, proclamatii si cuvantari atribuite suveranilor si ministrilor acestora incepand din epoca legendarului imparat Yao (2 357 - 2 258 i. Hr).
Si-tin ("Cartea poeziilor") este o culegere de 305 mici poezii si cantece probabil din secolul al VII-lea i. Hr., alese de Confucius.
Li-ti ("Codicele ceremoniilor"), carte care cuprinde, in 48 de capitole, protocoalele ceremoniilor de rigoare in toate imprejurarile: politice, sociale, religioase, familiale. Se stie cat de mult tin chinezii la politete si la implinirea exacta a formelor protocolare, pe care le considera ca o mostenire sacra de la stramosi. Esentialului aceasta carte este comportarea cuviincioasa in toate imprejurarile!
Ciun-tieu ("Primavara si toamna"), ultima dintre cele cinci tin, este o cronica a principatului Lu, patria lui Confucius, si cuprinde intamplarile petrecute intre anii 722 si 494 i. Hr. Redactarea cartii este atribuita, cum am spus, lui Confucius. Nu are in ea nimic religios.
Trebuie sa amintim, printre izvoarele pentru cunoasterea religiei chineze, si cartea numita Hiao-tin ("Cartea despre pietatea filiala"), scrisa in forma unui dialog intre Confucius si un discipol al sau, si Su-li, carte care descrie cu amanunte organizatia rituala a administratiei de stat.
Cultul
In vechime sacrificiile se aduceau in aer liber, in fata unei gramezi rotunde de pietre situata in mijlocul unei campii sau pe varful unui munte. Mai tarziu s-au ridicat si temple, construite dupa anumite norme.
Ceremoniile cultului nu erau implinite de preoti propriu-zisi. Imparatul implinea actele de cult pentru intregul imperiu, principii pentru principate, seniorii feudali pentru feudele lor si administratorii satelor pentru sate, iar cultul familial era savarsit de capii de familie. Existau totusi numerosi clerici de diferite categorii, care se ocupau cu studierea rugaciunilor ce se transmiteau din tata in fiu.
Cultul consta in primul rand din sacrificii, care erau ordinare si ocazionale.
Sacrificiile ordinare se aduceau Cerului, zeului Pamantului, celor patru puncte cardinale, muntilor si fluviilor etc. Cele ocazionale se aduceau la inceputul unui razboi, cand era o recolta proasta, cand pleca regele la vanatoare etc.
Pe langa cultul oficial mai exista un cult savarsit de magicieni si vrajitori. Nici un lucru mai important nu se facea in viata publica sau particulara fara sa se cerceteze, prin mijloace divinatorii de tot felul, sortii de izbanda.
Zeii
Supremul imparat era considerat ca are, acolo in cer, familia sa si o intreaga curte, supusii sai provenind din sufletele celor morti, care aveau in cer o situatie intru totul asemanatoare celei de pe pamant.
Dupa San-ti era adorat la vechii chinezi Hu-tu. ("stapanul pamanlui"). Zeul pamantului era un zeu sangeros. I se aduceau chiar si sacrificii omenesti la inapoierea din razboaie.
Erau apoi adorati: mama soarelui, zeita lunii, zeul vantului, zeul ploii, zeul fulgerului etc. Ca divinitati mai mici erau adorati: zeul portilor, zeul vetrei, al fantanii, al tesutului. Pana si animalele aveau zeii lor, ca stramosul cailor, caruia i se aduceau sacrificii inainte de plecarea la vanatoare sau la razboi.
Viata de dincolo
Se vorbeste numai in treacat despre viata viitoare, fara sa se precizeze care va fi rasplata faptelor din viata de aici. Sigur este ca in China veche credinta in nemurirea sufletului era extrem de puternica, din moment ce exista un atat de dezvoltat cult al stramosilor. Vechii chinezi credeau chiar ca omul are doua suflete. Dupa moarte, unul dintre ele, numit hun, se inalta la cer pentru a face servicii la curtea Stapanului Cerului, iar cel de-al doilea suflet, locuieste cu cadavrul in mormant, hranindu-se din ofrandele facute defunctului. Daca se intampla ca vreunui mort sa nu i se fi adus sacrificiile si ofrandele stabilite, se credea ca sufletul lui devine un strigoi, foarte periculos pentru cei ramasi in viata.
Confucianismul
Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi ("inaltul slujbas si filosof Kung"), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor.
S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai.
Invatatura lui Confucius
China a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa.
Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai.
Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social.
Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic.
Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu.
Confucianismul ca religie
Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale.
Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe "Fiul Cerului", imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume.
Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene.
China a rămas multă vreme izolată de restul continentului asiatic şi al lumii datorită munţilor din vest şi prin faimosul zid chinezesc, construit de imparatii din dinastia Cin pentru a feri tara de incursiunile hunilor nomazi. Din cauza acestei izolari, informatiile europenilor asupra civilizatiei chineze au fost multa vreme nesigure si contradictorii.
In ceea ce priveste originea antropologica a chinezilor, au fost parasite vechile teorii intemeiate mai ales pe filologie si etnografie dupa care chinezii ar fi venit din afara, la inceputul sau in cursul mileniului al III-lea i. Hr.
In privinta vechii civilizatii chineze, desi istoria sigura a acestei civilizatii incepe abia de prin secolul al Xll-lea sau al Xl-lea i. Hr., epoca de la care au ramas primele documente scrise, totusi la aceasta data poporul chinez apare ca o organizatie politica bine stabilita.
Principalele documente pentru cunoasterea vechii religii chineze sunt cele cinci carti canonice, cele cinci tin. Dintre acestea, primele patru au fost compilate de Confucius dupa codici mai vechi si a cincea se pretinde ca a fost scrisa de el insusi. Aceste carti nu sunt totusi socotite ca inspirate si au un continut foarte variat.
Astfel, Ii-tin ("Cartea schimbarilor"), prima dintre cele cinci tin, este o carte cu caracter divinatoriu, un fel de manual de ghicitorie. Cuprinsul cartii este obscur si consta din interpretarile date unui numar de 64 de figuri formate din diversele combinatii ale urmatoarelor opt trigrame.
Su-tin ("Cartea documentelor") in ea se cuprind, sub forma istorica, proclamatii si cuvantari atribuite suveranilor si ministrilor acestora incepand din epoca legendarului imparat Yao (2 357 - 2 258 i. Hr).
Si-tin ("Cartea poeziilor") este o culegere de 305 mici poezii si cantece probabil din secolul al VII-lea i. Hr., alese de Confucius.
Li-ti ("Codicele ceremoniilor"), carte care cuprinde, in 48 de capitole, protocoalele ceremoniilor de rigoare in toate imprejurarile: politice, sociale, religioase, familiale. Se stie cat de mult tin chinezii la politete si la implinirea exacta a formelor protocolare, pe care le considera ca o mostenire sacra de la stramosi. Esentialului aceasta carte este comportarea cuviincioasa in toate imprejurarile!
Ciun-tieu ("Primavara si toamna"), ultima dintre cele cinci tin, este o cronica a principatului Lu, patria lui Confucius, si cuprinde intamplarile petrecute intre anii 722 si 494 i. Hr. Redactarea cartii este atribuita, cum am spus, lui Confucius. Nu are in ea nimic religios.
Trebuie sa amintim, printre izvoarele pentru cunoasterea religiei chineze, si cartea numita Hiao-tin ("Cartea despre pietatea filiala"), scrisa in forma unui dialog intre Confucius si un discipol al sau, si Su-li, carte care descrie cu amanunte organizatia rituala a administratiei de stat.
Cultul
In vechime sacrificiile se aduceau in aer liber, in fata unei gramezi rotunde de pietre situata in mijlocul unei campii sau pe varful unui munte. Mai tarziu s-au ridicat si temple, construite dupa anumite norme.
Ceremoniile cultului nu erau implinite de preoti propriu-zisi. Imparatul implinea actele de cult pentru intregul imperiu, principii pentru principate, seniorii feudali pentru feudele lor si administratorii satelor pentru sate, iar cultul familial era savarsit de capii de familie. Existau totusi numerosi clerici de diferite categorii, care se ocupau cu studierea rugaciunilor ce se transmiteau din tata in fiu.
Cultul consta in primul rand din sacrificii, care erau ordinare si ocazionale.
Sacrificiile ordinare se aduceau Cerului, zeului Pamantului, celor patru puncte cardinale, muntilor si fluviilor etc. Cele ocazionale se aduceau la inceputul unui razboi, cand era o recolta proasta, cand pleca regele la vanatoare etc.
Pe langa cultul oficial mai exista un cult savarsit de magicieni si vrajitori. Nici un lucru mai important nu se facea in viata publica sau particulara fara sa se cerceteze, prin mijloace divinatorii de tot felul, sortii de izbanda.
Zeii
Supremul imparat era considerat ca are, acolo in cer, familia sa si o intreaga curte, supusii sai provenind din sufletele celor morti, care aveau in cer o situatie intru totul asemanatoare celei de pe pamant.
Dupa San-ti era adorat la vechii chinezi Hu-tu. ("stapanul pamanlui"). Zeul pamantului era un zeu sangeros. I se aduceau chiar si sacrificii omenesti la inapoierea din razboaie.
Erau apoi adorati: mama soarelui, zeita lunii, zeul vantului, zeul ploii, zeul fulgerului etc. Ca divinitati mai mici erau adorati: zeul portilor, zeul vetrei, al fantanii, al tesutului. Pana si animalele aveau zeii lor, ca stramosul cailor, caruia i se aduceau sacrificii inainte de plecarea la vanatoare sau la razboi.
Viata de dincolo
Se vorbeste numai in treacat despre viata viitoare, fara sa se precizeze care va fi rasplata faptelor din viata de aici. Sigur este ca in China veche credinta in nemurirea sufletului era extrem de puternica, din moment ce exista un atat de dezvoltat cult al stramosilor. Vechii chinezi credeau chiar ca omul are doua suflete. Dupa moarte, unul dintre ele, numit hun, se inalta la cer pentru a face servicii la curtea Stapanului Cerului, iar cel de-al doilea suflet, locuieste cu cadavrul in mormant, hranindu-se din ofrandele facute defunctului. Daca se intampla ca vreunui mort sa nu i se fi adus sacrificiile si ofrandele stabilite, se credea ca sufletul lui devine un strigoi, foarte periculos pentru cei ramasi in viata.
Confucianismul
Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi ("inaltul slujbas si filosof Kung"), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor.
S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai.
Invatatura lui ConfuciusChina a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa.
Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai.
Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social.
Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic.
Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu.
Confucianismul ca religie
Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale.
Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe "Fiul Cerului", imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume.
Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene.
E vorba despre religie. Sunt aici doar câteva informaţii preluate din diferite surse. Informaţii generale care ne pot ajuta să ne facem o părere despre religie? Se discută mult în centrele academice, dar nu numai, despre acest subiect.
Mai sunt încă 3, dacă zic bine, astfel de mari religii ale lumii. A fost una din temele cerute în primul an de facultate :)). Bineînţeles, am avut comentarii proprii, pe care o să le postez aici doar după ce voi prezenta toate aceste mari religii ale lumii. Sper ca informaţiile să fie folositoare cuiva!
Să fim deschişi la noutate, dar mereu să avem priviri înţelepte asupra a tot ce ni se oferă!
Să fiţi binecuvântaţi!
14 martie 2008
Poveste...
Demult, undeva pe Pământ, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.
Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate;
Adevărul a preferat să nu se ascundă; De ce să mă asund dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu îi aparţinuse), iar laşitatea a preferat să nu îndrăznească .
A început Nebunia să numere
Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părea să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei, decât pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine!
Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate!
Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate!
Egosimul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el.
Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului.
Pasiunea şi Dorinţa în craterul
unui vulcan,
Neatenţia, pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată... până când a observat o tufă de trndafiri şi profund impresionată s-a ascuns între flori.
Un milion!
Când Plictiseala a căscat pentru o treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se abţină, a întrebat:
V-aţi ascunselea?Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat că îşi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult chiar şi Apatia, cea mereu bosumflată şi neinteresată...
V-aţi ascunselea?Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat că îşi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult chiar şi Apatia, cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate;
Adevărul a preferat să nu se ascundă; De ce să mă asund dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu îi aparţinuse), iar laşitatea a preferat să nu îndrăznească .
A început Nebunia să numere
Prima care s-a ascund a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate 
pietre.
pietre. 
Credinţa s-a înălţat sper Cer, iar
Invidia s-a ascuns în Umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Invidia s-a ascuns în Umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părea să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei, decât pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine!
Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate!
Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate!
În sfârşit s-a ascuns într-o rază de soare.
Egosimul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el.
Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului.
Pasiunea şi Dorinţa în craterul
unui vulcan, Neatenţia, pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată... până când a observat o tufă de trndafiri şi profund impresionată s-a ascuns între flori.
Un milion!
A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima pe care a găsit-o a fost Lenea la numai trei paşi.
Prima pe care a găsit-o a fost Lenea la numai trei paşi.
După aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu!
Iar Pasiunea şi Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze.
Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu era greu de dedus unde se afla Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespii.
Mergând atât de mult i s-a făcut sete, şi venind înspre lac a descoperit-o pe Frumuseţe.
Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă.
Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă.
Astfel i-a găsit pe toţi. Talentul, în iarba tânără, Frica într-o peşteră întunecată, Minciuna în spatele curcubeului, chiar şi pe neatenţie care a uitat pur şi simplu de joacă
Numai Dragostea nu putea fi găsită.
Numai Dragostea nu putea fi găsită.
Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, si când era aproape gata să renunţe a zărit tufa de trandafiri înfloriţi.
Cu un ţepuş ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei.
Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare; a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să îi fie ajutor şi îndrumător.
Începând cu acea zi,
Dragostea e oarbă, iar
Nebunia o însoţeşte mereu!
Dragostea e oarbă, iar
Nebunia o însoţeşte mereu!
Am ascultat aceste gânduri la Radio Vocea Evanghielei, iar acum le-am găsit pe un site transpuse într-un video frumos. Aş avea câteva gânduri, puse de Domnul în inima mea, pe care vreau să le postez aici, dar asta în următoarele zile, sunt tare obosită acum.
Să fiţi binecuvântaţi!
13 martie 2008
11 martie 2008
Iată ce am citit astăzi din micul meu calendar Sămânţa bună:
"Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura" Proverbe 1:7
"Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura" Proverbe 1:7
Meditaţii
Ieşi în întâmpinarea celui ce te evită, dăruieşte celui care nu-ţi cere, iubeşte-l pe cel care te respinge!
De obicei, acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice!
Caracterul persoanei care vorbeşte convinge, nu vorba!
Să fiţi binecuvântaţi!
Psalmul 139
Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!
Open Our Eyes
E superb acest cântec!
E minunat Domnul nostru, El lucrează cu atâta atenţie în inimile noastre, ştie tot despre noi, El Creatorul!
Să ne deschidem inimile şi să-I mărturisim Lui totul!
Să ne rugăm neîncetat Lui!
Sunt pline de pace şi speranţă aceste versuri, muzica e atât de armonioasă!
Mulţumesc pentru că m-ai ales, pentru că mă iubeşti, că imi descoperi în fiecare zi bunătatea şi splendoarea Ta!
E minunat Domnul nostru, El lucrează cu atâta atenţie în inimile noastre, ştie tot despre noi, El Creatorul!
Să ne deschidem inimile şi să-I mărturisim Lui totul!
Să ne rugăm neîncetat Lui!
Sunt pline de pace şi speranţă aceste versuri, muzica e atât de armonioasă!
Mulţumesc pentru că m-ai ales, pentru că mă iubeşti, că imi descoperi în fiecare zi bunătatea şi splendoarea Ta!
10 martie 2008
Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu
Trebuie să doresc prietenia cu Dumnezeu mai mult decât orice
Psalmii sunt plini de dorinţe de acest fel. David a dorit cu pasiune sa-L cunoască pe Dumnezeu mai mult decât orice; el a folosit cuvinte precum tânjire, dor, sete, foame. Il dorea cu înfocare pe Dumnezeu. El a zis: „Lucrul pe care îl caut mai presus de orice este prijilegiul de a medita în Templul Său, de a trăi în prezenţa Sa toate zilele vieţii mele, ca să mă minunez de gloria şi perfecţiunea Lui care sunt incomparabile.” (Psalmul 27:4) Întrun alt psalm a spus: „Pentru mine, dragostea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa.” (Ps. 63:3)
Pasiunea lui Iacov pentru binecuvântarea lui Dumnezeu peste viaţa sa a fost atât de intensă încât s-a luptat cu Dumnezeu toată noaptea, până la revărsatul zorilor spunând: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu ma vei binecuvânta.” Partea uimitoarea a acestei povestiri este că Dumnezeu, care e atotputernic, l-a lăsat pe Iacov să câştige! Dumnezeu nu este deranjat când noi „luptăm” cu El, pentru că lupta necesită un contact personal şi ne aduce mai aproape de El! Pe lângă aceasta, lupta este o activitate plină de pasiune şi lui Dumnezeu Îi place când suntem pasionaţi de El.
Pavel a fost un alt om pasionat de prietenia cu Dumnezeu. Pentru el nimic altceva nu a fost mai important; a fost prima lui prioritate, focarul care îi captiva toată atenţia şi scopul ultim al vieţii lui. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a folosit pe Pavel atât de mult. Traducerea Amplificată exprimă toată forţa pasiunii lui Pavel: „Scopul meu hotărât este sa pot sa-L cunosc pe El- să devin progresiv tot mai apropiat şi tot mai familiarizat cu El, perceptând, recunoscând şi înţelegând minunile Persoanei Sale mai puternic şi mai clar.” (Filipeni 3:10)
Adevărul este că eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii. Prietenia apropiată cu Dumnezeu este o alegere, nu este o întâmplare. Trebuie s-o cauţi în mod intenţionat. O vrei cu adevărat-mai mult decât orice altceva? Cât preţuieşte aceasta pentru tine? Merită efortul pe care trebuie să-l faci pentru a-ţi dezvolta obiceiurile şi deprinderile necesare?
Poate că în trecut ai avut o pasiune pentru Dumnezeu, dar acum ţi-ai pierdut acea dorinţă. Aceasta a fost problema creştinilor din Efes- şi-au pierdut dragostea dintâi. Ei au făcut toate lucrurile bune, dar din obligaţie, fără dragoste. Dacă viaţa ta spirituală este superficială să nu te miri când Dumnezeu va permite durerea în viaţa ta.
Durerea este combustibilul pasiunii- ne energizează cu o putere de schimbare pe care nu o avem în mod normal. C.S.Lewis a spus:”Durerea este magafonul lui Dumnezeu.” Este modalitatea luiDUmnezeu de a ne ridica din letargie sprituală. Problemele tale nu sunt pedepse; ele sunt semnale de alrmă din partea unui Dumnezeu plin de dragoste. Dumnezeu nu este supărat pe tine, ci te iubeşte cu pasiune şi va face tot ce este necesar să te aducă din nou la părtăşia cu El. Dumenzeu a spus captivilor din Babilon: „Când Mă veţi căuta cu toată seriozitatea şi veţi dori să Mă găsiţi mai mult decât orice, voi avea grijă să nu fiţi dezamăgiţi.”(Ieremia 29:13)
Nu este nimic-absolut nimic-mai important ca dezvoltarea unei prietenii cu Dumnezeu. Aceasta este o relaţie care va ţine toată veşnicia. Pavel i-a spus lui Timotei:”Unii dintre aceşti oameni au pierdut cel mai important lucru din viaţă-nu-L cunosc pe Dumnezeu.” Ai pierdut cel mai important lucru din viaţă?
Tu poţi face ceva în legătură cu aceasta chiar acum.
Aminteşte-ţi că aceasta este alegerea ta.
Eşti atât de aproape de Dumnezeu cât alegi să fii.
Rick Warren-Viaţa condusă de scopuri
Să fiţi binecuvântaţi!
9 martie 2008
Mereu, mereu...
Exodul 20:12
"Cinsteşte pe tatăl tau şi pe mama ta pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău!"
Arată respect în fiecare clipă, oferă o floare în fiecare zi, fă o surpriză atunci când se aşteaptă mai puţin, TE IUBESC MAMI, TE IUBESC TATI să devină precum aerul pe care îl respirăm!
Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru familia creată special pentru tine!
Nu lăsa obiceiurile să-ţi răpească bucuria de a avea în fiecare zi o atmosferă specială alături de părinţii tăi /de a face fiecare zi specială pentru părinţii tăi!
Gândeşte-te care sunt florile preferate ale mamei, treci cât mai des prin piaţa de flori, alege una specială pentru ea; indiferent de vârsta pe care o ai, nu lăsa să treacă o zi fără ca tăticul tău să primească un mic pupic din partea ta sau o încurajare, dar mai ales acel MULŢUMESC care îl face atât de fericit. Poate uneori se uită nedumerit la tine, fă-l să înţeleagă şi să simtă că îi eşti mulţumitor pentru tot, in orice clipă, nu doar atunci când îţi oferă un sprijin material.
Nu te lăsa amăgită de faptul că îi pregăteşti acum, de 8 martie, mâncarea preferată şi îi faci astfel o mare bucurie. Da,este fericită, dar gândeşte-te cu atenţie la zilele în care nu eşti la masă cu ei, la zilele în care nu eşti mulţumită de desertul pregătit; îţi place desertul, dar tu vroiai altceva; încearcă să pătrunzi puţin, puţin în inima ei; abia atunci vei înţelege că o zi, 8 Martie, nu e suficientă pentru a-ţi arăta respectul, dragostea, mulţumirea.
Ziua de 8 martie este specială, este ziua femeii, asta se vehiculează peste tot.
Nu lăsa obiceiurile să-ţi răpească bucuria de a avea în fiecare zi o atmosferă specială alături părinţii tăi/de a face fiecare zi specială pentru părinţii tăi!
Manifestările dedicate acestei zile nu dovedesc altceva decât că totul a devenit un obicei.
Aceată zi este una specială, la fel ca toate celelalte zile date de Dumnezeu în care El ne învaţă să ne respectăm părinţii, sa le arătăm dragostea noastră şi sa fim mulţumitori faţă de ei.
Să fiţi binecuvântaţi!
7 martie 2008
De ce este păcatul aşa de păcătos?
Imi place foarte mult să deschid mereu site-ul http://resursecrestine.ro, să descopăr lecţii noi, meditaţii nemaipomenite inspirate din Cuvântul Domnului. Astazi am găsit un titlu atât de sugestiv, care te cheamă la o lectură imediată şi integrală a textului. Parcă ar fi una dintre întrebările puse de cei mici părinţilor, De ce este păcatul aşa de păcătos?.
Însă este o realitate asupra căreia copii lui Dumnezeu ar trebui să mediteze, vă vegheze şi să îndepărteze, prin rugăciunea adusă Domnului, orice urmă de păcat, de ignoranţă spirituală, de compromis, de complacere întro situaţie. Există situaţii în care considerăm că păcatul nu e aşa de mare, dar aici ne înşelăm groaznic/grozav de tare , pentru că orice lucru care nu este plăcut inaintea Domnului şi noi îl săvârşim este un păcat aşa/atât de păcătos. Fiecare, în dreptul său, ştie care este acel orice lucru neplăcut în ochii Domnului, şi totuşi el/ea îl săvârşeşte.
Puterea Duhului Sfânt şi dragostea Domnului Isus să ne călăuzească în fiecare clipă pentru a putea sta tari în faţa ispitelor şi a-I rămâne credincioşi Creatorului nostru.
Iată ce am găsit pe site:
"Romani 7:7-13
Veresetul de memorat - Romani 7:13b
"Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca."
Textul nostru incepe cu o intrebare: Este Legea ceva pacatos? Si raspunsul este: "Nicidecum!" Legea este un paradox. Pavel ne spune si noi stim ca legea este sfanta. Ea a fost data de Dumnezeu, ea este divina si este dreapta. Tot ce este scris in lege este bun si adevarat. A fost data avand in vedere cel mai mare bine al omului. Daca cineva ar fi tinut Legea, ar fi putut fi in relatie perfecta cu Dumnezeu si cu semenii lui. Scopul ei a fost sa faca pe om bun. Cum se face atunci ca printr-un lucru bun pacatul a intrat in om? Oamenii nu au trait diferit inainte de darea Legii, dar dupa ce Legea a fost data pacatul s-a inmultit si mai mult. In primul rand, Legea defineste pacatul. De pilda, zice Pavel "n-as fi cunoscut pofta", daca Legea nu mi-ar fi spus: "Sa nu poftesti!" Dar pana nu a fost Legea, desi omul a poftit nu a fost cunoscut ca si pacat. Deci Legea ne face constienti de ceea ce este pacatul. Cand oamenii nu au avut o Lege traiau, dar cand a venit Legea, pacatul a inviat si omul a murit. Cu toate ca Legea a intentionat sa produca viata a adus moartea.
Cand Adam si Eva au pacatuit au avut porunca din partea lui Dumnezeu sa nu manance din pomul oprit, dar au fost sedusi de fascinatia lucrului interzis. Barcley spune ca totdeauna este o deceptie in pacat. Vaughan spune ca inselaciunea pacatului lucreaza in trei directii:
1. Pacatul nu da satisfactia care credem ca ne-o poate da;
2. trebuie sa cautam o scuza pentru a-l justifica;
3. ne inselam daca credem ca putem fugi de consecintele lui.
De ce este pacatul pacatos?
Tocmai pentru ca se foloseste de un lucru bun, ca si Legea, care a fost sfanta, buna si dreapta si a fost transformata in ceva de care diavolul s-a folosit pentru atingerea scopurilor lui. Legea a servit ca o punte pentru pacat si aceasta ne arata cat de pacatos este pacatul. Multe lucruri sunt pervertite de pacat: dragostea poate fi pervertita in sex, independenta in obsesie pentru bani si putere. Nu inseamna ca daca Legea a fost desfiintata, acum suntem fara Lege. Ea este compresata intr-o singura porunca: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu cu toata inima, puterea si vointa.
Meditatia zilei: Ce atractie mai are pentru mine fructul interzis? "
Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu
Trebuie să aleg să preţuiesc ce preţuieşte Dumnezeu
Aşa procedează prietenii- sunt interesaţi de ceea ce este important pentru cealaltă persoană. Cu cât devi un prieten mai apropiat al lui Dumnezeu, cu atât îţi va păsa mai mult de lucrurile care Îl interesează pe El. te vor mâhni mai mult lucrurile care Îl mâhnesc pe El şi te vei bucura mai mult de lucrurile care Îi fac Lui plăcere.
Pavel este cel mai bun exemplu în această privinţă. Planul lui Dumnezeu a fost planul lui, iar pasiunea lui Dumnezeu a fost pasiunea lui: vezi 2Corinteni 11:2
Pavel este cel mai bun exemplu în această privinţă. Planul lui Dumnezeu a fost planul lui, iar pasiunea lui Dumnezeu a fost pasiunea lui: vezi 2Corinteni 11:2
Ce Îl interesează pe Dumnezeu cel mai mult? Răscumpărarea poporului Său! El vrea să fie găsiţi toţi copii Lui pierduţi! Acesta este motivul pentru care Isus a venit pe pământ. Pentru Dumnezeu valoarea cea mai mare o are moartea Fiului Său, împărtăşirea Evangheliei, a Veştii bune altora.
Pentru a fi prieten al lui Dumnezeu ţie trebuie să-ţi pese de toţi oamenii din jurul tău.
Rick Warren -Viaţa condusă de scopuri
Să fiţi binecuvântaţi!
5 martie 2008
Salmi 139: 17 Quanto profondi per me i tuoi pensieri, quanto grande il loro numero, o Dio;
18 se li conto sono più della sabbia, se li credo finiti, con te sono ancora.
19 Se Dio sopprimesse i peccatori! Allontanatevi da me, uomini sanguinari.
20 Essi parlano contro di te con inganno: contro di te insorgono con frode.
21 Non odio, forse, Signore, quelli che ti odianoe non detesto i tuoi nemici?
22 Li detesto con odio implacabilecome se fossero miei nemici.
23 Scrutami, Dio, e conosci il mio cuore,provami e conosci i miei pensieri:
24 vedi se percorro una via di menzognae guidami sulla via della vita.
3 martie 2008
Neîncetat să-L slăvim!
Simina-Tu eşti cetăţuia mea
Speranţa-Meriţi toată slava
Fraţii Sfara-Cerurile-Ţi cântă slavă
Speranţa-Meriţi toată slava
Fraţii Sfara-Cerurile-Ţi cântă slavă
Tăcerea vorbeşte- George L.
Dar Tatăl din ceruri mereu Te îndeamnă,
-Învaţă să nu mai cârteşti
Adesea în viaţă vorbeşte Tăcerea
Prin sunete neconcepute,
Dumneze e Acela ce ştie lucrarea
A lui gânduri nu sunt limitate
Când crezi că eşti trist şi nedreptăţit,
Iar în tine se-ntâmplă o luptă,
Dumnezeu e acela ce Te-a întocmit
El îţi vede fiinţa înfrântă.
Se coboară degrabă în dreptul tău,
Durerea, cea grea ţi-o alină.
Dar este o vreme cînd drumul e greu
Şi-n tine rămâne-o fărâmă.
Lovit când te simţi de valul cel greu
Tu vezi nedreptate-n lucrare,
Dar Tatăl cunoaşte, planul celui rău,
El vede departe în zare.
El schimbă prezentul aşa cum doreşte
Adesea mai vindecă-o rană
Dar lasă o vreme când boală-ţi vorbeşte.
Ş-aceasta rămâne o Taină.
Deci lasă-te azi prelucrat de Stăpân,
Căci El te cunoaşte mai bine;
El ştie ce fi-va şi mîine pe drum
Să nu uiţi;.... Căci umblă cu tine.
Să nu uiţi;.... Căci umblă cu tine.
Aleşi, sfinţi şi preaiubiţi!
Coloseni 3: 8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11. Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11. Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Efeseni 4: 21. dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
Galateni 5:22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
Efeseni 4: 1. Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o,
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Filipeni 2:3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:
6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
Doamne ajută-mă să împlinesc acest Cuvânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Dumnezeu puternic!
Fiecare dimineaţă Te slăvesc şi-Ţi cânt
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv şi darnic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, sfinţii toţi Îţi cântă
Şi-nainte pun coroana de învingere.
Heruvimi şi îngeri, Ţie se închină
Cel ce ai fost, eşti şi vei fi în veci!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, norul te ascunde
Ochiul celui păcătos nu vede cine eşti!
Numai singur sfânt eşti, singur Tu perfect eşti,
A Ta-I puterea, iubitor Tu eşti!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Domn atotputernic,
Ale Tale mari lucrări vestesc numele-Ţi sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv, puternic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
E minunat acest cântec de închinare! Stau de câteva minute cu dorinţa de a mai adăuga câteva gânduri, însă cuvintele acestea sunt atât de profunde încât prefer să mă opresc aici.
Să fiţi binecuvântaţi cu toate binecuvântările Tăticului nostru sfânt, iubitor, perfect!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Dumnezeu puternic!
Fiecare dimineaţă Te slăvesc şi-Ţi cânt
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv şi darnic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, sfinţii toţi Îţi cântă
Şi-nainte pun coroana de învingere.
Heruvimi şi îngeri, Ţie se închină
Cel ce ai fost, eşti şi vei fi în veci!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, norul te ascunde
Ochiul celui păcătos nu vede cine eşti!
Numai singur sfânt eşti, singur Tu perfect eşti,
A Ta-I puterea, iubitor Tu eşti!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, Domn atotputernic,
Ale Tale mari lucrări vestesc numele-Ţi sfânt!
Sfânt eşti, sfânt eşti, sfânt eşti, milostiv, puternic,
Doamne cel veşnic, Tată, Fiu, Duh Sfânt!
E minunat acest cântec de închinare! Stau de câteva minute cu dorinţa de a mai adăuga câteva gânduri, însă cuvintele acestea sunt atât de profunde încât prefer să mă opresc aici.
Să fiţi binecuvântaţi cu toate binecuvântările Tăticului nostru sfânt, iubitor, perfect!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
