"Eu nu voi muri niciodată. Mă voi muta să fiu cu Domnul!!!!"
Aceste cuvinte sunt o infimă parte din declaraţia infinită de dragoste pe care Richard Wurmbrand a făcut-o lui Dumnezeu. Prin fapte, vorbe, atunci când stătea în liniştea nerostirii cuvintelor, prin pasiunea sa extraordinară pentru oameni, el l-a premărit pe Dumnezeu, i-a declarat dragostea sa clipă de clipă. E suficient să îi auzi vocea, mie personal aşa mi s-a întamplat, şi simţi că e un reprezentant al optimismului, al bunei dispoziţii, un om cu foarte mult umor; iar când faţa lui îţi apare inaintea ochilor simţi o pace profundă, o veselie care e diferită de ceea ce înţelegem zi de zi prin veselie.
În urmă cu aproximativ 5 ani am citit prima carte scrisă de el; seria suferinţelor descrise acolo nu te pot întrista, asta datorită viziunii pe care el, părtaş al suferinţelor, o oferă...zâmbeam, poate părea bizar, dar aşa mi s-a întâmplat. E plin de pacea Domnului şi bucuria că îi aparţine Lui, astfel, nu te lasă nici pe tine cititorul să te întristezi. E vorba despre cartea Cu Dumnezeu în subterană;
Apoi am început să ascult predicile lui la radio. Primul gând a fost: "omul acesta zâmbeşte mereu când vorbeşte, sunt sigură de asta". La al doilea contact cu persoana lui am avut acelaşi sentiment: zâmbeşte, e un om cu umor. Acelaşi lucru l-am simţit şi când am citit cartea, parcă acele cuvinte erau scrise de cel mai mare umorist al vremii. Am râs mult răsfoind alte scrieri, dar asta era natura lor, să invite cititorul la bună dispoziţie; dar această carte e despre suferinţă, cum să zâmbeşti? uite că se poate, e despre acea suferinţă alături de Domnul care nu îi părăseşte nicicând pe aceai care se încred în El, pe aceia care Îl iubesc pe El.
Vocea de la radio, apoi unele cd-uri cu predicile sale, cu mărturia vieţii sale alături de Dumnezeu, insipra aceeaşi bună dispoziţie...el zâmbea în timp ce vorbea...asta îmi repetam mereu.
Apoi campania acea demarată de Televiziune Română: Mari Români! nu vreu să să spun nimic despre asta, este un eveniment cunoscut :))
Mare om al lui Dumnezeu, asta e pentru mine Richard Wurmbrand, aproapele nostru de la care avem mereu ceva nou de învăţat.
A urmat, la începutul anului trecut, un alt contact cu omul mereu zâmbitor. O seară comemorativă, la cinematograful Arta din Sibiu, dedicată pastorului, teologului, evreului, românului Wurmbrand. Înregistrări din biserica din SUA, apropiaţi ai lui, una dintre fetele adoptive şi Nicolae Moldoveanu. Ce bucurie pentru mine: fiecare, relatând despre viaţa lor alături de Richard, au accentuat simţul lui umoristic, veselia care le-o transmitea, repetau, parcă special pentru mine, era un om vesel, mereu zâmbea!!!!
"Ca creştini suntem liniştiţi când se spun vorbe urâte împotriva noastră. Ştim că omul care îl batjocoreşte pe creştin, este ca unul care ar scuipa spre cer; scuipatul nu murdăreşte cerul, ci se întoarce şi murdăreşte propria lui persoană...
Când devii creştin începi un nou capitol în viaţa ta. Muzicienii îşi acordează întotdeauna instrumentele înainte de a cânta. Fă şi tu acelaşi lucru. Va trebui să cânţi un anumit fel de muzică." (Îmbătat de dragoste)
Sunt câteva dintre cuvintele sale.
Citiţi cărţile lui Wurmbrand, ascultaţi vocea lui, mulţumiţi Domnului pentru că sunt atâte posibilităţi pentru a face aceasta... aici e una dintre ele http://www.cristianet.fr
Să fiţi binecuvântaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu