Mărţişorul meu pentru voi

În urmă cu câteva zile am găsit un articol foarte drăgălaş...un subiect despre copii, însă cu o mare influenţă în viaţa noastră a tuturor.

O fetiţă de vreo trei ani a învăţat colinda "Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi". Abia ţinea microfonul în mână şi cânta cu toată puterea: Lăudaţi şi cântaţi şi vă butulaţi"...Majoritatea oamenilor au fost încântaţi că acest cântec are multe strofe! :)) Dar fetiţa habar nu avea că pronunţia ei era greşită. Oare cum sunt laudele noastre la adresa Lui? De multe ori semănăm

cu aceea fetiţă. Dar cuvintele nu trebuie să fie perfecte, atâta timp cât sunt izvorâte din inimă.

Domnul este păstorul meu este unul dintre psalmii favoriţi pe care părinţii îl citesc copiilor. Uneori chiar şi cei mai mici dintre ei reuşesc să-l înveţe, chiar înainte de al pronunţa pe R ei pot recita aceste versete. Nişte părinţi încântaţi au luat camera video. Momentul era unic. Dar, surpriză...în faţa camerei, copilul nu-şi mai amintea începutul fiecărui verset. Domnul este păstoul meu...şi mai ce? I se şopti...nu voi duce lipsă de nimic...şi mai ce?...îşi aminti...El mă paşte la păşuni vezi şi mă duce la o apă de odină...şi mai ce? Încântător!!!

E extraordinar ceea ce putem învăţa din această întâmplare amuzantă. Şi mai ce?... mereu să ne putem această întrebare de fiecare dată când citim un text din Biblie. Şi mai ce?..ne vorbeşte Domnul...şi ce mai avem noi de spus aproapelui nostru?

Similar acestei istorioare am procedat în urmă cu o zi, doar că întrebarea mea a fost alta: Oare? Despre asta sunt mai multe de zis, aşa că...va urma :)) :))

Să fiţi binecuvântaţi!