Dezvoltarea prieteniei tale cu Dumnezeu

Trebuie să aleg să ascult de Dumnezeu prin credinţă

partea a II-a

De fiecare dată când te încrezi în înţelepciunea lui Dumnezeu şi faci ce spune El chiar şi atunci când nu înţelegi, îţi adânceşti prietenia cu Dumnezeu. În mod normal, noi nu considerăm că ascultarea ar fi o caracteristică a prieteniei; aceasta este rezervată pentru relaţiile cu părinţii sau şeful sau cu ofiţerii superiori, nu cu un prieten. Cu toate acestea, Isus a arătat clar că ascultarea este o condiţie a prieteniei cu Dumnezeu. El a spus: "Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu".

Noi suntem prieteni cu Dumnezeu, dar nu suntem egali cu El. El este conducătorul nostru iubit, iar noi Îl urmăm. Noi ascultăm de Dumnezeu, nu din datorie, ori de frică sau din obligaţie, ci pentru că Îl iubim şi credem că el ştie ce este cel mai bine pentru noi. Noi vrem sa-L urmăm pe Hristos din recunoştinţă pentru ceea ce a făcut El pentru noi. Cu cât Îl urmăm mai îndeaproape, prietenia noastră devine tot mai adâncă.

Noi Îl ascultăm din dragoste pentru că am fost eliberaţi şi iertaţi-şi ascultarea noastră aduce cu sine o mare bucurie! Isus a spus: "Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Când ascultaţi de Mine, rămâneţi în dragostea Mea, după cum şi Eu ascult de tatăl Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria mea să rămânî în voi, şi bucuria voastră să fie deplină." Ioan 15:9-11

Adevărata prietenie nu este pasivă; aceasta acţionează. Când Isus ne cere să-i iubim pe alţii, să ajutăm pe cei în nevoi. să dăm la alţii din ce avem, să ne păstrăm curaţi, să oferim iertare şi să-i aducem pe alţii la El, dragostea ne motivează să ascultăm imediat.

Adesea suntem provocaţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu. În realitate, lui Dumnezezu Îi place mai mult când facem lucruri mici pentru El, ascultândul din dragoste. S-ar putea ca lucrurile pe care le facem să nu fie observate de alţii, dar Dumnezeu le observă şi le consideră act de închinare.

Marile oportuinităţi pot să apară o dată în viaţă, dar micile oportunităţi ne înconjoară în fiecare zi. Chiar prin acţiuni simple cum ar fi: prezentarea adevărului, o atitudine amabilă şi încurajarea altora noi Îi facem bucurie lui Dumnezeu.

Domnul Isus Şi-a început lucrarea publică la vârsta de 30 de ani fiind botezat de Ioan. La acel eveniment Dumnezeu a vorbit din ceruri şi a spus: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea". Ce a făcut Domnul Isus timp de 30 de ani ca să-I facă atâta plăcere lui Dumnezeu? Biblia nu spune nimic despre anii dinainte, cu excepţia unei afirmaţii simple din Luca 2:51 "S-a întors împreună cu ei la Nazaret şi le-a fost supus." treizeci de ani de plăcere pentru Dumnezeu au fost rezumaţi în trei cuvinte: "a fost supus".

Supunerea presupune atât de multă răbdare, simplitate în trăire, o relaţie strânsă puternic cu Dumnezeu, o părtăşie continuă cu El, Cel care nu oboseşte să aducă pe bolta cerească astrele noaptea şi lumina plină de căldură a soarelui în timpul zilei, Cel care nu oboseşte să pună în trupul nostru respiraţie şi capacitate de a ne folosi mâinile, picioarele, de a putea mărturisi cu gura noastră fiecare trăire şi de auzi. Îţi mulţumesc Domnul meu pentru harul Tău, pentru îndurarea Ta faţă de mine, pentru că mi-ai descoperit Adevărul tău şi pacea Ta.

Să fiţi binecuvântaţi!