Se lasa linistea peste oras
Si suflte-mi e in tacere.
Se mai aude cate-un pas
Trecand prin fata casei mele.
Afara, cerul e senin
Si stelele lucesc frumos
Umpland pamantul de lumini
In negrul cel intunecos.
Privesc la luna minunata
Care se-apleaca spre pamant
Si luminieaza cu-a ei raza,
Cu albul ei curat si bland.
Imi vine-n minte o’ntrebare.
Ma minunez cand le privesc.
Cine sa fie – Acela oare
Care-a creat acest celest?
Si cine da lumina oare?
Si aerul ce-l respiram?
Cine picteaza orice floare
Cine da fructul ce-l mancam?
E un artist cu maiestrie
Care picteaza zi de zi?
Sau e un Zeu cu-a Sa iubire
Ce da viata orisicui?
Artist cu mana omeneasca
Nu poate –asa desavarsit
Sa faca iarba sa creasca
Si pomul care e-nverzit.
E Dumnezeu cu-a Sa iubire
Care-a creat cu un Cuvant
Dintr-un nimic din vesnicie
Un univers cu un Pamant.
Tu om, ce crezi ca esti un zeu
Priveste tot ce ai in jur.
Creat ai fost de Dumnezeu
Ca sa traiesti pe-acest pamant.
Un suflet Dumnezeu ti-a dat
Suflare din a Lui suflare
Da-I slava Lui neincetat
Pentru ca ti-a dat viata.